luni, 16 mai 2005

Pe Mălin – seria Aghi blondă şi neliniştită...

Cică era o dată ca-n poveşti... o Blondă care era în anu I de Drept şi era departe de casă şi îşi achiziţionase la 1 Mai un snowboard. Era primul pe lume şi era Made in Austria cu legături Oxygen ca şi rolele din copilărie. Doar că boots încă nu găsise pentru ca era luna mai şi zăpadă nu se mai găsea doar în munţii înalţi...

Într-o zi Răzvanus Cocalarus propusese o ieşire în Bucegi la un concurs numit Ecoul Mălinului... cică se dădea lumea cu placa şi cu skiurile, doar că trebuia prima noapte să dormim la cort... Diana Zăpacita şi cu mine nu am stat pe gânduri şi pe loc am zis DA... A urmat o săptămână de căutat un sac de dormit... şi găsit unul pe măsură... din păcate nu prea încăpea în ghozdănelul meu... aşa că mi-am cusut nişte chingi şi am rezolvat cu totul problema spaţiului :D...

Eu şi sacul meu de dormit =))ecoul malinului 002 Vineri după masa după cursuri hop şi noi la ocazie... ca toţi studenţii... no money dar în pas cu noile tendinţe monetare :Decoul malinului 007ecoul malinului 009 După un drum plin de premiere ale hitch-hiking-ului... constând în totul free... chiar şi o pizza şi un suc din partea şoferului... aşteptam cu emoţii ora plecării şi făceam ultimele prgătiri... adică o utimă bârfă între fete :D...ecoul malinului 010 Şi PÂRVU...ecoul malinului 012 feat. IULIA sub privirile pătimaşe ale lui R, de la Răzvanus Cocalarul Maximusecoul malinului 013 Ajunşi într-un final în compartimentul personalului... ză team: Virgiluş, Anca Veveriţa, Diana Zăpăcita, Răzvanus Cocalarus, subsemnata Aghiutza... şi inconfundabilul, arhicunoscutul, magnificul VLAD sau mai pe româneşte PÂRVU...

Studenţii fiind în acea vreme... se călătorea pe timpul nopţii până în zorii zilei... direcţia Buşteni cu oprire prin satul unde Negrii mititei se urcă şi ascultă manele... ecoul malinului 006 Dar în Braşov... am schimbat trenul şi am luat o cafeluţă la bord...ecoul malinului 017 Dar piveliştea... era de neuitat şi magnifică :Decoul malinului 018 Încet munţii se arătau în zare...ecoul malinului 019ecoul malinului 017 ecoul malinului 020 Am hotărât că dacă tot suntem în zonă, până se deschide telescaunul... deşi următoarea zi era concursul... să facem o tură la castelul Peleş...ecoul malinului 027 ecoul malinului 021 În şir cu casa-n spate sau mai bine zis... casele în spate, păşeam spre castelul din poveşti...ecoul malinului 029ecoul malinului 028 ecoul malinului 023 ecoul malinului 022Poze peste poze... cu ce apucamecoul malinului 029ecoul malinului 031 Priveam spre înălţimi... arhitectoniceecoul malinului 047 ecoul malinului 040 ecoul malinului 039 ecoul malinului 032 Sculpturi măreţe...ecoul malinului 036 ecoul malinului 035 Natura şi omul :Decoul malinului 037ecoul malinului 038 Şi cu greul în spate ne-am continuat traseul propus...ecoul malinului 040 Un perete superb... pe care doar îl admiram...ecoul malinului 041Înainte de urcare ne-am aprovizionat cu de’ale gurii...ecoul malinului 043 şi apoi am luat telecabina... era pentru prima dată pentru mine :Decoul malinului 044ecoul malinului 060ecoul malinului 061Zăpada începea să apară pe văi... abrupte... incertitudinea din mine tot mai mare se făcea când urechile mi-i se înfundau. Dar eu ziceam că pot şi că nu e mare filozofie să te dai cu placa... totul părea faciabil... nu mi-am mai pus întrebări şi am continuat sa admir peisajul ca un copil mic care la fiecare pilon....vede ceva şi zice.WOW...ecoul malinului 062Spre mirarea mea... caprele negre nu există... că de fapt sunt maro... primăvara.ecoul malinului 071ecoul malinului 072Sus pe platou după ce am trecut de Babe am ajuns la Sfinx, acolo erau ceva pregatiri ale militarilor care se tot învârteau în jurul sfinxului... cu un elicopter :Decoul malinului 069 ecoul malinului 068 ecoul malinului 067 ecoul malinului 074 Normal ca trebuia să ne cocoţăm pe ceva :Decoul malinului 076 Echipamentul folosit... pantaloni de ski cumpăraţi din piaţă, erau lucioşi ca şi cum ar fi fost din cauciuc... şi ceva geacă tot de prin piaţă achiziţionată... căciula era a lui Anca iar bocancii îi aveam din clasa a 11-a, cea mai bună achiziţie – Meindl :D – urmau să fie şi booţi şi bocanci de iarnă în acelaşi timp :Decoul malinului 075 ecoul malinului 077Am admirat peisajul în timp ce masculii instalau conturile... hăpt în spatele Sfinxului pe zăpadă... ecoul malinului 078ecoul malinului 079ecoul malinului 075 ecoul malinului 074 ecoul malinului 080 După o tură scurtă cu placa în direcţia în care dispărură cei doi magnifici... adik un traseu în care din cauza ceţii trebuie să te întprci pe urmele care le-ai făcut...ne-am pus fiecare in cortul lui... unul era un Nootka Dizzy a lui Horia de la Sebeş, cort de 4 persoane, iar celălalt un cort de Metro de vară de 2 persoane... cei doi zâmbăreţi au îngheţat în el :Decoul malinului 076 A doua zi dimineaţă, după o noapte în care se auzeau paşi pe lângă cort... şi cuţitul de margarină a lu Pârvu a fost scos de câteva ori... spre dimineaţă după ce a pornit telecabina... ne-au trezit vocile... multe punctuleţe se îndreptau spre Coştila... o chestie de metal roşie ce se vedea în depărtare...ecoul malinului 081ecoul malinului 082ecoul malinului 081Ajunşi la destinaţie eram cu zâmbetul până la urechi de frumuseţile ce ne înconjurau... cerul albastru, soarele călduţ... o zi perfectă pentru un concurs de freeride... hm... eram curioasă dacă aş putea să mă înscriu... dar înainte de asta să văd cum se prezenta traseul... Pârvu era la înscrieri... la ultimele înscrieri... când pirvi la vale... traseul...ecoul malinului 089 De jos pare oki... de sus zici ca e un Hău... mă uitai în partea cu Valea Cerbului cică.... şi ma gândi că mai bine ma duc pe ceva mai domol... Han Tătar se gândea că până la urmă de Vale nu scăpăm...ecoul malinului 084 ecoul malinului 090ecoul malinului 093ecoul malinului 097ecoul malinului 098ecoul malinului 087 ecoul malinului 086 ecoul malinului 085 ecoul malinului 100 Virgi şi cu Anca...ecoul malinului 109 Reclamă mascată la bocancii care în acelaşi an... urmau să fie furaţi la Sighişoara :Decoul malinului 120 Stăpâna bocancilor...ecoul malinului 121 Dacă tot e concurs pe Vale în jos... hai să ne facem încălzirea... cu echipamentul lui Anca, deoarece pantalonii cu care făcui poze pe Sfinx luase apă şi a trebuit să improvizez...ecoul malinului 103 În concluzie... Echipamentul consta în: Salopeta întreagă a lui Anca, mănuşile croşetate a lui R.(cred), şosetele lui Pârvu şi voia bună...ecoul malinului 108 Rezultatul... Aghiutţă blondă...ecoul malinului 110 Hop la vale... dar nu pe Mălin... încăecoul malinului 111 Frunzăăăăăă...ecoul malinului 112 Antrenor fără răbdare :Pecoul malinului 117 Tip necunoscut... kamicazeeecoul malinului 118 Concurenţi...ecoul malinului 131Erau 2 pe acea cornişă... a mai rămas doar unul... crazy people :Decoul malinului 091ecoul malinului 134ecoul malinului 136ecoul malinului 137ecoul malinului 141Chiar înainte de mica noastră plimbare am luat parte la o demonstraţie cum nu mulţi au ocazia să vadă... Pârvu în acţiune... 2 viraje şi vreo 7 tumbe... ochelarii zburându-i de pe frunte... a fost distractiv... dar nu la fel de distractiv precum urma să fie pentru noi... cei off the contest...ecoul malinului 158Poze de pe următorul traseu... cel de după plimbarea mică, nu s-au făcut, deoarece în momente de genu numa la poze nu îţi stă capul...

Era sfârşitul concursului... şi înainte de coborâre pe mirobolanta Vale a Mălinului... făceam prezenţa... cand am văzut imaginea montaniardului... nu stiam cu ce se manâncă muntele... iar tipul pe care l-am văzut parca era Vin Disel în Pitch Black... era îmbracat in roşu, avea colţari în picioare, un piolet (eu îi ziceam târnăcop), parazăpezi, ochelari asemănători cu cei a lui Vin Disel... şi în spate un rucsac imens Solitaire. În acea clipă m-am gândit ce tare se asortează echipamentul cu persoana.... solitară pe care un domn de la Salvamont l-a întrebat unde merge... iar el i-a răspuns... ceva de genu ... ”Niiiii colea după colţ la Vf.Omu” ...

Privit şi admirat profilul omului de munte... şi la Vale cu noi... Iniţial Răzvan mă întrebase dacă sigur vreau să merg la vale pe placă... eu dăăăăăhhhh.... nu degeaba am cărat-o până acolo... Virgi, Anca şi Diana o luară la pas... avantaj 15 min şi eu cu R. pe placă...

Ce e aia un VIRAJ???....Răspuns: ceva ce eu nu am apucat să fac... în schimb am învăţat să fiu expertă în stilul FRUNZĂ... Întrarăm în hău... în frunză, în cap, cu capu în jos, într-o dungă, într-o veselie, era ud, frig, sacu de dormit zbura de fiecare data când făceam un dublu tulup printre pereţii chingile au ţinut, nu s-au rupt... săream în zbor după el... cantam când apucam să ating cu placa zăpada... mă mai opream să îmi trag sufletul şi de frig trebuia să mă mişc... greşeala fu a mea... a noastră... a tuturor când ratarăm poteca din dreapta... nici eu, nici ceilalţi nu o văzurăm... R. aştepta pe cei la pas... pe care eu îi depăsi când paralel cu mine in stilul fundeni Diana, cu picoarele înainte luă din plin... pe Virgi, care politicos fiind... încerca să o oprească din alunecare... Virgi fu cel care simţi oleacă bocancii lui Diana...

Văzând că nu vin ai mei oameni... m-am oprit să îi aştept... când de pe un vâlcel am auzit un urlet... era un animal, primul lucru la care m-am gândit a fost... gata ăsta-i lup... şi am început să îmi fac în cap diferite scenarii din filmele de groază, nu am mai stat mult pe gânduri şi m-am gândit să o iau în continuare la vale... vale care se tot îngusta, şi la un moment dat nu m-am mai putut opri...de ce oare... era deja gheaţă ... am încercat să cantez... dar la un moment dat m-am trezit în aer... şi apoi o scurtă aterizare amortizată cu picioarele, şi cu un bolovănel între picioare care m-a ajutat la frânare... m-am oprit exact în buza unei alte săritori, nu de 2 m ca şi cea peste care am zburat ci un pic mai de 2 ori mai măricică... şi fără zăpadă la bază...

Am stat câteva minute să îmi revin... m-am uitat în jur şi am observat că nu am unde să mă mai duc... în jos era abrupt, iar in sus era un bolovan fără nici o priză, iar de ocolit nu putea în bocanci numai...am stat şi am urlat vreo 15 minute bune dar care mi-i s-au părut că erau ore... până am auzit vocile alor mei... după urletul meu deja răguşit, toţi s-au gândit la ce era mai rău... mai ales când R. s-a întors după cordelina care o avea la el de fiecare dată şi care a fost foarte utilă... la căratul meu afară din săritoare... cu greu am ieşit din impas şi m-am reuinit cu grupul care erau fericiţi că nu mi-am rupt nimic...

După dezbateri deoarece începea să se întunece, iar noi nu aveam hartă, marcaje sau habar de zona în care ne aflam am decis că trebuie să cerem ajutorul celor de sus... zis şi făcut, după vreo 45 de minute, cei de sus au trimis 2 iscoade, care ne-au luminat calea spre Gura Diham... cale plină de peripeţii... ce e aia FRONTALĂ... lumina mea era de la un led de la o brichetă...

Înaintea sosirii celor aleşi... băltoaca din bocancii mei folosiţi la maxim atât ca şi bocanci de 3 sezoane, cât şi bocanci tehnici de iarnă şi bootsi de snowboard... au cedat termic... frigul cuprinzându-mi tot corpul... oboseala la fel... ţuica picase într-o crevasă... eram în transă... până s-au auzit cei de sus şi care mi-au promis că pana la Gura Diham voi fi fierbinte :) ... aşa a şi fost, mai ales pe ultima sută de metri când ursul care ne urmărea de ceva vreme s-a făcut auzit la vreo 50 m de noi...

Ajunşi la destinaţie... focul era făcut... Pârvu ne aştepta oleacă îngrijorat... da Pârvu... nu de alta dar cortul era la noi... am îndeplinit formalităţile, am mulţumit Salvamontului care ne-a călăuzit în pace... şi ne-am pus la somn, somn instant... peste plăci... aşa de bine am încăput, deşi cu o seară înainte plăcile au stat afară din cort legate cu Cordelina magică... de piciorul lui R. în cazul în care cineva ar vrea să le fure... sus la 2500... noaptea din spatele Sfinxului...

Dimineaţa... dureri şi febre musculare puseră stăpânire peste trupurile noastre... era lumină afară... dar nimeni nu îndrăznea să se ridice... eram ca mumiile într-un sarcofag, dar nouă ne convenea... nu conta poziţia...ecoul malinului 161 ecoul malinului 162 ecoul malinului 163 După ce ne-am dezmeticit un pic...ecoul malinului 124 Arşi la faţă, eu aproape orbită... că nu stiam de ce poartă lumea ochelari la munte... iarna... când e zăpadă... ziceam că era la modă... deci nu merita să investesc în aşa ceva, dar cu ocazia asta, am aflat ce înseamnă soare şi alb în jur... a trebuit să port ochelari de soare toată ziua deoarce nu puteam să îmi ţin ochii deschişi...ecoul malinului 167 ecoul malinului 168 Arsă şi cu ochelari...ecoul malinului 169 ecoul malinului 173 Drumul spre casă cu aceleaşi personale...ecoul malinului 174 ecoul malinului 176 ecoul malinului 177 Cu aceiaşi negrii mititei...6 Rupţi...ecoul malinului 179 Retarzi...ecoul malinului 180 ecoul malinului 182 ecoul malinului 183 ecoul malinului 039 Am ajuns cu bine toţi acasă... eu am jurat că nu mai pun piciorul pe munte cât trăiesc... fără echipamentul corespunzător... şi o hartă dacă persoanele nu ştiu traseul sau totul este incert... şi cu o predocumentare a traseului urmat înaintea luării deciziei de participare...

Ză end