duminică, 21 noiembrie 2010

Plimbare pe la Munte Le Mare…

…în Cluj era ceață… Jipiesu’ era plecat din localitate…deci eu trebuia să vin cu ideile…grea povară!!!Am cerut sfaturi ici colo dar până la urmă tot harta Gilăului o luai la bord… am zis hai ca bătrânii la o plimbare până pe Muntele Mare… era mare nu de alta…IMG_5247Până după Luna de Sus era o ceață a Someșului făcătură… apoi dintr-o dată…IMG_5238Eram curioasă de viitoarele pârtii cam aproximativ unde se vor situa… pe hartă :D

Până la stațiunea Băișoara mai fusesem de nenumărate ori dar mi-i s-a explicat de un drum care face stânga înainte sa ajung la parcarea pârtiei obișnuite… am prins urma unor mașini și am oprit exact in dreptul intersecției și am întrebat 2 bicicliști (care mi-au făcut oleacă dor de weekendul trecut)… ufff i-o trebuit la Jipies să se îmbolnăvească :((

Într-un final am ajuns cu Tzutzi numa bine în cantonu’ muncitorilor de la pârtie… și telescaunul funcționa… a se observa că am parcat-o pe drăguța mea lângă recepție :DIMG_5259…nu era o tură cum sunt cele pe marcaje… drumul poate fii ușor adăugat pe harta rutieră a Munților Apuseni… nu mai este nimic sfânt… cam jumătate de drum pare ca după un război… dar e un traseu foarte oki de biță… am încercat să surprind doar porțiunile mai colorate și neatinse de mâna omului, poienițe prin care șinele de buldozer sau cum s-o fi numind acea aparatură le-a ocolit… motivul: cred că terenul era prea mlăștinos.IMG_5270IMG_5272IMG_5273Printre firicelele de iarbă uscată… se ascundeau mici pârâiașe limpezi…IMG_5278:)IMG_5279și ca niște copii ne bucuram de o pajiște care era înconjurată de un drum…IMG_5283IMG_5282IMG_5286și din nou… Motivul Bălții – încerc eu să-l dibuiescIMG_5290și al Izvorului…IMG_5291Drumul…IMG_5301Contrastul…IMG_5302Echilibrul…IMG_5306…era o plimbare…IMG_5322IMG_5313IMG_5326…până sus… pe un platou… mult mai înalt ca și Cheile Turzii, Bedeleu, Piatra Secuiului sau Scărița Belioara… era o oră de geografie :)IMG_5316IMG_5320După porțiunea 50 de m garduri de ghemotoc de brusture ocoliș în mușchi îmbibat în apă sus pe platou…IMG_5340IMG_5336 IMG_5338mici accidente :DIMG_5343ne-am cocoțat pe niște pietre… Cântătoare că așa scria pe hartă…IMG_5351 și ne-am apucat să descifrăm dealurile cu stânci pe care le observăm… era de înțeles că părul blond al meu din cap este scuza faptului că pentru mine Bedeleul cel Lung era o Belioară care nici măcar nu își arăta abruptul… dar acasă trăiască Google Earth și ce-a de-a treia dimensiune…IMG_5346IMG_5349IMG_5362Dar Cheile Turzii le-am recunoscut… și marea de nori din spate…IMG_5363aici nu ne-am mai bătut capu’ nici măcar direcția nu ne-a interesat…IMG_5364Întoarcerea a fost pe același drum… Cosaș Style IMG_5372_1IMG_5378IMG_5379IMG_5382IMG_5393Treptat soarele apunea în spatele nostru… Muntele Mare îl obstrucționa, de pe Bedeleu nu…IMG_5398La fel și Vârful Buscat… viitor loc de skiat IMG_5408Mai aveam ceva de mers… dar peisajul ne-a înviorat… și nu mai simțeam defel frigul nopții senine ce urma a se lăsa peste noi… iar pe când ajungeam la Tzutzi dintre brazi luna răsare…IMG_5411IMG_5415It was a chill day for science…

duminică, 14 noiembrie 2010

Bițicli… cu antâia până'n vârf…

7:30… sună telefonul… înjur în gând… văd ceva tentative de raze de lumină de răsărit… și răspund… s-a hotărât o tură de bițicli… locația încă nu era certă… deșteptarea însă DA!!!… pe la 9:30 s-a elaborat traseul: în M-ţii Gilăului – Măgura Răcătău-V. Negruţa-Dobrin-Balta-Vidrenii de Sus-Vidrenii de Jos…traseuprofil traseu

nu am apucat să cer pe moment detalii… tehnice de diferență de nivel… la 10:30 prezența obligatorie la Bila.

Am fost nevoită să o părăsesc pe Tzutzi în parcarea de la Bila și să urc în Matizutzu lui Cretzu… și instant m-a pălit nostalgia vremurilor petrecute în Tzutzu Matizutzu pe când învățam să conduc…

Dar înainte de plecare… Dragoș a încălecat-o pe Tzutzi… puțini au ocazia… DSC_5903Am încărcat armăsarii și am zburat spre Florești de unde l-am pescuit pe Adi Pitbullu’… și așa Matizutzu lu’ Cretzu… avea ceva ce nu am văzut niciodată…muuuulte biciclete în spinare…

…și privindu-l pe Cretzu cum conduce… la Furia mică Roșie a lu’ mama m-am gândit cu nostalgie…IMG_4424dar să revenim la prezent…

Participanții:

Adi Frățiorul MicDaniel FiulDragoșAlinaCretzu’DSC_5911Marian Le JipiesAdi Le Pitbullși subsemnata Aghiutză aka BroscuțaȚestoasăVerdeDSC_6029

Ș’am lăsat mașinile… undeva prin Răcătău… eram atât de entuziasmată… deși era a doua tură de biță … în timpul primei ture mi-a fost frică… mi-a plăcut… a existat ceva microb acolo care m-a făcut să fiu atrasă ca un magnet de această ocazie… pe care am acceptat-o fără să dau înapoi…

Acum dacă stau să analizez parcursul unei turei… are două părți intitulate:

Partea I - dealu’ viețiiAi de vița mea ce bagă aștia!!!Oare o să mă țin până la capăt de ei!!!Ei de ce nu behăaie la deal???Ei de ce merg mai repede…???Woai da’ lungă e urcarea asta, mai e mult???”

Partea II – coborârea viețiiNo… am belit $%^$…cum dracu merg ăștia cu viteză la vale peste bolochietroaiele alea??Cum naiba de au viteză așa mare…trec ca trenu’ pe lângă mine???Oare ajung întreagă jos fără să-mi rup gâtu’???”

Între aceste două părți apare și curba de nivel care sună ”Ahhhhhh…. ce bine e… poze… poze”

Ca să trecem la prezentul zile de duminică… asfalt… ușor… frumos… Aghiutză rezistăDSC_5906…la sfârșitul asfaltului un sătean ne-a urat un drum bun…că știa că urma să fie lung… Marian La Jipies îmi explică așa frumos… pe hartă zona pe unde vom urca și apoi amplifică vorba ”și aveeeeem de urcat!!!!„ michiduță cum sunt nu l-am băgat în seamă deoarece în cap aveam setat atât eu cât și Alina o modalitate de a fi oleacă nu chiar în ritm cu băieții, dar să fim mai concomitenți…(în continuare mă mir cum merg ei mai repede) ideea era să încercăm să nu stea după noi… și chiar nu m-am gândit la distanța care urma să fie… dar aceasta se vede din faptul că poze nu am făcut doar câteva de umplutură cu săpuniera… restul pozelor sunt d’ale lui Marian care și adus hodoronc troncul și nu a regretat…

Ș’am început urcarea… înterminabilă…DSC_5917Parcursul drumului pietruit era înviorat de Pârâul Negruța…DSC_5920Din loc în loc băieții fruntași mai făceau câte un popas…DSC_5922 în așteptarea noastră… behăind apucam să ne tragem sufletu’ după care continuam urcarea… coniferele erau deoparte și de cealaltă a drumului ceea ce făcea să fie interminabil… dar după un cătun din apropierea Dobrinului, la final de putere în picioare, priveliștea se arăta într-un final…DSC_5928

vederea îmi dădea aripi… și speram ca după 3 curbe să ajung pe platou… dar din 3 curbe s-au făcut 13 până la final…DSC_5929unde… cum am ajuns… direct în iarbă m-am aruncat…DSC_5931spre amuzamentu’ băieților…DSC_5932 Poză de grup… cu umbra Fotografului…sus la 1537 m..la intersectia de drumurile care duc la Maguri Racatau, Caps, Dobrin si Man. Muntele Rece Și pauzăăăăăă…. nu prea lungă din păcate și poze cu bălți DSC_5941…și partea cu o coborâre și ”curbă de nivel” cu peisaje și cu admirat… mai pe scurt satisfacția unei urcări crâncene…DSC_5938DSC_5943…bike atack DSC_5944Ș’am coborât din cătun în cătun…catunul Busesti DSC_5958DSC_5956DSC_5962întâlnind chestii mecanice d’ale băieților pasiuni…DSC_5964pasiuni doar d’ale lor… DSC_5967… și la valeeeeeecatunul Otelesti DSC_5969DSC_5975… și poze cu PejoulDSC_5983și un mic popas pentru a-l admira pe Cretzu…DSC_5986DSC_5987…și din Vidrenii de Sus am coborât spre Vidrenii de JosDSC_6000DSC_6002unde am mai făcut un mic popas până la apus… popas de liniște… unde Marian a aliniat 2 băieți la pozat, copii care jucau fotbal…DSC_6019Cretzu și-a reluat activitatea de Călărit hopuri spre bucuria fotografului care se juca cu panning-ul..DSC_6027… iar eu m-am apucat să fac duble spre mirarea lumii care credea că glumesc când îi ziceam că VREAU LA FOTBAL!!!DSC_6028Parcă nu mai vroiam să plecăm… era un apus cu o lumină caldă de care Marian a profitat din plin…și pentru momente de genu regreți că ai o săpunieră cu tine… Felicitări pentru poze!!! DSC_6038DSC_6058DSC_6063DSC_6067DSC_6073dar ne-a tras și pe noi în chip la apus…DSC_6043DSC_6044DSC_6045DSC_6046DSC_6047DSC_6075A urmat o coborâre hardcore… pentru mine… dar așa încet învăț câte ceva la fiecare ieșire, de data asta am învățat să las de frâne înainte de o piatră mai mare peste care vreau să trec… dacă sunt în pantă…

A fost o zi superbă, fără incidente… cu frică, oboseală, zâmbet și voie bună… și la final o masă copioasă by Dragoș…

Mulțam’ la toți de tură!!!!