După o săptămână stresantă de primit marfă și aranjat produse… se apropia concediul mult visat… al doilea pe 2011… cu plecare spre canioane în Valea Cernei de 1 mai… și la ce s-a gândit Marian Le Jipies… la o tură de sâmbătă pe la Valea Șesii…
La cât de stresată eram cu pregătitul bagajului un simplu google mi-a zis aproximativ zona de desfășurare… și am acceptat, nu înainte de a întreba… cât durează această tură… răspunsul fu unu’ aproximativ 4-6 ore… am socotit în cap 2 ore drumul maxim încolo vreo 2 ore întors pauza de 1 oră de bere/suc… 10-11 ore…plecat pe la 8:30 din Cluj… ora sosirii ar fi fost hai maxim 20:00… numa bine să ajung să fac ultimele cumpărături d’ale gurii pentru săptămâna… de concediu…
Zis și făcut… dimineața de sâmbătă cu nesiguranță în suflet în ceea ce privea vremea… am pornit spre Crețu după Suportul Magic de Biciclete…
Și a mea Tzutzi era pregătită de drum… cu 4 pasageri si 4 nărăvașe gata de pedalat… cu direcția Lupșa din județul de Baștină al subsemnatei…
Vremea s-a deschis… pe Valea Arieșului totul era de vis… verdele parcă prindea amploare pe dealurile țării moților…
Ză Team: Marian Le Jipies (cu chef de pozator), Crețu, Dănilă, Alina Cârja, Anca și subsemnata Aghiutză cea Grăbită(cu săpuniera după ea)…
Și… pedalând la deal frumos… admiram împrejurimile… 
unii pentru prima dată…
:)
Frumos primăvara se lăsa admirată… mai chiorâș…
:)
Natura te purta ca într-un vis frumos… spre Alpii Elvețieni cu lacuri azurii…
un mic ”rai” în inima Apusenilor…
Continuându-ne traseul… în jurul lacului… contrastul norilor în luciul apei ne momea la un gând occidental… 
occidental o laie… poate accidental…
Un cimitir… îngropat…
Era trist… dar spectaculos… era morbid… dar artistic…
privind partea interesantă a lucrurilor… ne-am distrat…
:D… și ne-am scufundat
:) și am așteptat creșterea celui de-al treilea picior….
Ne-am continuat aventura… pe drumul din jurul lacului… pietrificat… care începea să prindă din nou viață… prin pârâiașe sângeroase… surprinse de Marian Le Jipies (o zic rar… dar felicitări :D)
… am văzut mediul ostil vs omul adaptabil… și ne-am mirat… dar neputincioși ne-am continuat drumul…
noi… niște simpli vizitatori…
Traseul a părăsit planeta marte… și a intrat în orbita unei lumi mai pământene… după un mic popas de realimentare…
eu ciugulind din sandwich-ul lui Marian… ceva felii din pâinea și crema de unt cu mărar a lui Crețu… și o îmbucătură din castravetele lui Dănilă… 
îmi luasem mâncare pentru 4 ore și încă nu eram la mijlocul traseului…
Și la deal oștenii mei!!!
Ș’am întâlnit enduro-riști din Debrecen…
și… i-am admirat… deși noi eram mai tari :D
muncă de echipă… la ocolitu’ mocirlei din drumul principal de căruță…
Spre surprinderea mea… fără să îmi dau seama,dar după un deal a apărut în zare o imensitate de zonă cu stânci…
și instant am recunoscut-o… era Buceș Vulcan…
era 30 mai… și astfel îl văzusem pentru al treilea an… la rând… și ai mei oameni erau acolo când tuna și fulgera :D…
și am dat colțu spre un cătun/sat… unde ploaia ne-a luat în primire… și în urma unui pușbaic sănătos de bălăuro-nivelo-jipieso-eroare am ieșit la un drum asfaltat… de unde am coborât la check-point – adică la un lac de la Roșia Poiană 
unde mi-am îmbucat rezerva de Fibrobar de traseu de 6 ore…
și m-a pozat Marian :) alături de Crețu și Dănilă… mândră Aghi de poză… Mersi Marian
Eram pe drumul bun… dar încă mai era de pedalat… și Aghi se impacienta… se apropia marja de ora de negăsirea de magazine deschise la întoarcere în Cluj… și brusc oboseala dispăru… întrarăm pe un marcaj de bandă roșie…
… și iar după colț apăru Buceș Vulcanu dar fără nori de ploaie în zonă…
Marian fotograf pe ciot de stâncă…
Și… ajunserăm în Roșia Poieni…
De unde… din spatele uzinelor și al unui bazin în vârf de deal de care nu îmi dau seama de ce ar fi acolo… 
începea coborârea…
traseu fain…
mai ales când concurența la un moment dat e data de boi putere :)…un car gol și 2 boi inconștienți… care gonesc la vale fără a se gândi la animalele domestice…
La final intrăm în Lupșa… eu mă resemnez de făcut cumpărături… și bem un suc 
delectându-ne de înămoliții turei… apoi cu o mică anchilozare în membre și un început de febră musculară… pe vale spre Cluj… cu mici peripeții și revederi cu prieteni dragi în Luncă… pe la 22:30 ajungeam acasă… și luam somn instant…
Fu faaaaaaaaaiiiiiinnnnnn!
P.S. Mersi Marian de poze… de traseu…
de tură… de voie bună… și de o amintire cu multe imagini variate, Mersi Dănilă că mi-ai spălat bița și ai cazat-o cât timp am fost plecată… și să ne revedem cu bine…
P.P.S. Felicitări lui Anca la prima ei tură… la următoarea să schimbi mai rar vitezele!!!
