When i was young... and blonde...

Era final de clasa a 12-a. Ştiam deja că ajung în Cluj şi împreună cu ai mei vecini şi tovarăşi de fotbal ne-am luat slană, ceapă şi pâine şi l-am urmat pe Sergiu (care se lăuda că mai fusese prin zonă) să urcaă pe Piatra Craivii şi astfel dimineaţa cred, cu ceva ocazie am plecat spre Bucerdea Vinoasă...

În depărtare se vedea... Ză Ciotu’Fericiţi că înainte se vedea falnic ciotu’ Piatra Craivii, ne credeam deja ajunşi... asta la ieşirea din sat...

Sergiu zicea el ceva de un drum mai sus oleacă paralel cu cel pe care ne aflam, dar care cică ducea în altă parte... aşa că făcurăm dreapta prin livada sătenilor... că aşa zicea ghidul... Poame bune livada are :)

Dar şi lanul de măceşi de lângă...Cât am înjurat ghidul... şi spinii... si ciotu'... traseul a fost unul foarte anevoios deoarece ne-am dus paralel cu drumul care „ducea în altă parte„ dar mergeam paralel şi cu drumul bun care se afla pe tot parcursul noii poteci la vreo 100 m mai sus de noi...

Priveliştea din jur era de pozat... mai mult dacă nu... era pe unde era :D Înaninte de baza stâncilor hop 2 căţeluşi de’ai ciobanilor, micuţi şi jucăuşi... Înainte de urcare... o masă tradiţională... Şi cei doi musafiri cu care am împarţit o bucată sa slanină aflată într-o pungă (scăpată pe jos şi haliută într-o fracţiune de secundă)... astfel:

punga... şi slănina...şi am început urcarea de la ultimul izvor... pe stânci în sus... ca o căprioară... tzop la deal :D Valea care trece prin Bucerdea Vinoasă... Poză IOLA Piatra Craivii în 2004 septembrie... Alt Ciot... Prietenii ziceau ca era la Între Galde Alt ciot Piatra Cetii... Crucea din vârf... Spre codaşi :D Poză de grup... Cuib de buburuze :D Cică o peşteră... my ass :P Încă o poză la un ciot la care nu am ajuns... hm... La bază, spre înapoi... Sete mare... Pe drumul bun... era altă viaţă... Şi am ajuns într-un final la apus de soare în aceeaşi livada doar că oleacă mai de sus... de pe o potecă ratată la intrare...

The end

Tentativa Poarta Zmeilor nr.1

După o altă săptămână gândul la Cluj nu era prioritar... ziceam DA la orice :D, aşa fu şi într-o vineri când mă chemară oamenii la o plimbare pe Valea Arieşului următoarea zi...

Ai mei nu mai aveau treabă ce şi unde merg din moment ce urma să fiu plecată zile, luni, ani... etc de acasă....

Deci sâmbătă pe un drum nou (pentru mine)... cu oleacă de gropi... dinspre Alba prin Cheile Aiudului eram tot un Dwoooaaaaw... cu capul pe geam, spre amuzamentul celor din jur... Obiectivul nostru era Huda lu’ Papapră... deci ajunserăm şi pe Valea Arieşului dinspre Buru... şi apoi Sălciua şi maşinile ne-au dus până la mănăstire... la câteva minute de Hudă... Şi Huda... echilibristică şi bălăceală instantanee... sau cocoţ pe unde nu le fierbe oala... Am văzut că nu se putea trece de inima huzii... am hotărât să mergem la Poarta Zmeilor... cică era o altă peştera sus pe undeva... zis şi făcut... hop iar la maşini direcţia Sălciua... până unde se putea merge cu 4 roti motorizate... Era fruuuumosssss... cer albastru, pădure verde, soare călduţ sfârşit de o vară toridă şi printre copaci ca nişte colţi nişte stânci albe se arătau în depărtare... îmi venea sa o iau la fugă... in dreapta o păşune cu un pic de umbră, numa bună de o mică pauză... cu o privelişte de ansamblu... pe unde mergea poteca...Ciobanul întâlnit ne îmbărbătă că nu e mult până la poartă... „Ni colea după colţ... la vro 30 de minute.. Noi batman în viteză am ajuns la un pârâiaş care se auzea din depărtare şi care ulterior s-a dovedit a fi o frumoasă cascadă ascunsă de vuietul drumului care merge paralel cu Ariesul... cu apă curată... şi rece... care coboară de sus...şi în graba noastră în a ajunge la destinaţie am trecut peste pârâiaş şi am urmat poteca... în zadar... după aproximativ 30-40 min am renunţat la idee deoarece timpul arăta că urma să se întunece în curând şi drumul spre casă era contra timp... în cazul meu...deci... la aproximativ 10 minute de Belvedere (am aflat ulterior după un an) si vreo 20 min de poarta vieţii... ne-am întors... :((

Am facut jogging la vale... până când unii s-au întins la un somn :D am dat de apă... şi la adăpat cu noi sau la lenevit... sau la poze... şi hop la vale la cascadă... După o şedinţă de poze şi o scurta bălăceală... direcţia spre maşini... cu părere de rău că părăseam locul... ma întorceam acasă... la monotonie şi plictiseală urbană unde singurele momente frumoase erau cele când ieşeam la fotbal în faţa blocului...

La coborâre făceam mici popasuri... de lenevit... pe Rraz :D sau făcut de poze cu aparatul meu... nou pe vremea aceea sau ascultat teoria muşchiului turbat şi... coborât şi urcat în maşini... gonit pe serpentinele de pe lângă Arieş spre Turda de data aceasta, ca să evităm gropile şi să îmbucăm ceva dulce la o cofetărie din Turda...

Drum cu peisaj de amurg şi Cargo cu Anarhia ca şi fundal...