Mălăieşti în număr mare...

R.O.F.

Artic.1 A se citit cu calm şi a se privit pozele în pace.

Artic.2 A se evita tastatura în caz de căutare de nod în papură.

Artic.3 Interzis celor care suferă cu inimă sau cu sufletul.

Artic.4 Amu pe care îl mâncă... ghinionul lui!!!

Cu chiu cu vai m-am apucat să scriu un rt... un pic fără inspiraţie să mă scuzaţi capul mi-e lela nu ştiu pe ce tărâmuri...

No că sosi şi ziua de joi seara când cu paşi grăbiţi şi cu un bagaj în spate porni să prind acceleratul de 22.00 în direcţia Bucale (uitai de Apă Cu Foc)... şi ce ne gândirăm să facem (eram 2)... hai să luăm o butelie de vin şi ceva bere să nu murim de plictiseală până acolo... muuulte ore de drum urmau să fie... zis şi făcut... mai pe scurt până prin Braşov tot pe coridor furăm (2 ardeleni, un constănţean, un bucureştean şi un domn de peste tot) unde am discutat de la meciuri d’ale Stelei până la martorii lui Iehova... chiar şi Base intră în discuţie de câteva ori... în Braşov compartiment eliberat... şi somn de voie până în Bucureşti inclusiv... până un domn poliţist ne-a tulburat somnul... nici măcar telefoanele insistente ale Muhaelei nu m-au deşteptat... păşind afară parcă eram în altă lume... în fine era dimineaţă... am livrat bagajul Muhaelei (Mulţam) şi urma seara să ne revedem în legătură cu cazarea (Mulţam din nou)... Ea ne-a arătat încotro să pornim... şi era totul bine doar că frumoasa vreme a Bucureştiului de dimineaţă ne-o cam dat peste ochi... pe ploaie şi pe vânt am ajuns unde trebuia... am rezolvat ce era de rezolvat... şi... hm... amu încotro?!!

Hobosiţi, înfometaţi, îngheţaţi... şi pe deasupra UZI ce ne-am gândit... hai să mergem prin căminele din celălalt capăt de Bucale, adică Băneasa - Măgurele... telefoane peste telefoane după 3 ore ajunserăm cu bine un pic mai mult înfriguraţi chiar dacă am folosit tehnica Pinguinilor a la Tura Ceahlău Menţionata şi Pusă Amu în Practică şi de mine... nu a dat roade...

Ajunşi, mâncarăm şi apoi somn... până pe la vreo 5 unde hop înapoi în centru..

Pe la Mac mă luă Vali în primire... salutai pe cei în custodia cărora am fost şi... la cât de foame îmi fu de dimineaţă... după acea masă copioasă de la primul meu restaurant mai Ne fast-food în care fui... o săptămână mi-o ajuns (Mii de Mulţam Vali)...

... duminică seară după ce am editat am şters poze... adică shift + delete... nu am recuperat nimica... wingows plin de erori jumate de zi... eroare + reparat photoshop... mai pe scurt... nu am cuvinte câţi pumni o luat compu meu...

Ochii cât cepele... Aghiuţă tastează... unde am rămas... ah da... prin Bucale după masă copioasă hop să îl racolăm şi pe Emils... La ţiganu... unde el a încercat să ne convingă să îmbucăm cu el... dar singur a rămas să îmbuce grătarul care mirosea pe Pache Protopopescu... cred... apoi într-un târziu sosi şi Muhaela care făcu oleacă de muncă de persuasiune ca cei în cauză să opteze şi ei pentru personal... s-a stabilit... şi fiecare la somn... eu la Mihaela: D... făcut bagaj... adormit... adică de unde adormit!!!???... direct trezit la 5 fără ceva...” Încă 5 minute: ((...!!!” Mihaela ŕNEM

Muamă şi când am ieşit din scară... zici că s-o spart conducta... la ce ploaie băga... şi cu aşa vreme cum era m-am situat în spaţiu şi mi-am dat seama după degetul Muhaelei că fui prin piaţa Obor... apoi... metrou (yess uscat)... Gara de Nord... Group Meeting... şi hop aproape un vagon de personal full de carpatişti...       şi în antreu sau ceva de genul... adică încă o cameră de vagon... Cristina cu destinaţie... spre Zsolt: ... adică şi ea spre Mălăieşti: D...

Noh... că îl cunoscui şi pe Vintilă... domn’ mare... vânjos când se luptă curajos cu nămeţii şi biruitor cu Apa de Foc... la vorbă tăios adevărat Mammut cutezător... aşa în câteva cuvinte...

ioooooi şi Găbiţă era prezentă cu ţopăitul şi cu o energie în ea... cred că uitase că era 6 dimineaţa...

Noh pe cine zărim noi în gară venind să ne salute şi să ne ureze... cărări cu “soare”... Marcel: D... în blugi...

Un tânăr pletos se plimba prin zări... prieten de-a lu’ Lilian... era Dorin Urs Trubadur... privire de zmeu şi mers apăsat, căţărător adevărat eu cu Mihaela “fane” i-am rămas...

Avai... am uitat să zic de personal... nu îmi vine să cred... în fine a se citi celelalte RT-uri... personalul de Bucale seamănă cu cel de prin meleagurile Clujului...

Într-un final şi Silvia cu Alex... au luat loc în compartiment apoi domnişoara aţipind pe loc.. restul la poveşti se puseră... Mai era şi un Cătălins tăcut dar cu zâmbetul până la urechi... nu ştiu de ce... mai poposea din loc în loc depănând amintiri plăcute...

Bonnie şi Clyde ai noştrii... care au spart Westu’ adică Carpaţiu’ cu pioletu şi cu Anghel în frunte au înfrânt stâncile Bucegiului... stăteau liniştiţi cu câte-o intervenţie în domeniu căţărat, piolet colţari etc... şi alte instrumente... cu Jhon alături... în fine se punea la plan un război...

Într-o altă regiune de compartiment... cei doi porumbei călători îmbrăţişaţi, cutreierători ale tărâmurilor înalte... şi mereu cu poze de neuitat...

Apoi acele scaune unde cel de-al treilea cuplu intangibil dezbătea... a... nu ştiu exact ce... dar dezbăteau... Muhaela fu martoră...

Discuţii pro şi contra... în fine... unii au reuşit să aţipească

...alţii nu... toţi ne îndoiam de vreme dar fiind mulţi... iar cu gândul la stilul Pinguin... deşi habar nu am practic cum funcţionează... dar noh am zis şi eu... deci nu era nici o problemă..

Cu valea cea cu pricina observată de pe geam... gândurile zburau la ce era mai rău la unii... alţi care îşi începeau recitalul... tuse+strănut... numa la ploaie sau la zăpadă le zbură gândul...

Într-un final am ajuns în Buşteni unde ne-am reîntregit cu Clujul, Braşov şi nu în ultimul rând Brăila... şi făcurăm o socoteală nu glumă... vreo 45 sau 50... recensământul a fo făcut de alţii... au abia îmi dădeam seama pe ce lume trăiam mai ales că aveam şi glugă în cap... şi apărat la gât... şi o tuse ce numa câinii o înţelegeau...

După pupături şi strângeri de mână... şi priviri mirate că am ajuns rătăcită de prin Bucale... un grup... se porni la deal... dar nu pe traseul Gura Diham obişnuit, pe acolo o luară câţiva... să urce pe Bucşoi... amu să mă scuzaţi dar aţi fost MUUULŢI... dacă am omis lume nu a fost cu intenţie... a... şi acel tip înalt... foarte înalt de prin plaiurile Iaşului pe care l-am confundat cu Adrias...

Of... am uitat să menţionez... bandajul de la picior fu făcut în tren... după arhicunoscuta tehnică... şi fu bine... respectiv cu mulţumirile de rigoare... lui Vali...

Ningea ca în poveşti... în martie... urmele celor mai dinainte abia se mai zăreau printre fulgii deşi care cădeau din cer...

Pe drumul de maşini... înainte de a se ajunge la Gura Diham... s-a mers în tranşee... adică la un moment dat în linia întâi se aflau fumeile... hm... apoi în spate ca la o bârfă erau bărbaţi... ciudat... se aşteaptă explicaţie!!!!

După un mic popas... la Gură... ce se vede’n depărtare... un Adrias venind agale... sosit de peste hotare...

Amu eram gata de urcat... Dealu’ Prostului... când... dintr-o mică nesăbuinţă al frumoasei E., nu vreau să dau nume... este foarte dureros... adică cum să corupi un Aghiuţă mic... cum să îţi permiţi să îl duci cu zăhărelul... Duamne... cruzime pe faţă... pe lângă corupere să mai vadă şi Nea Nae ca apoi piticul să fie lăsat pe câmpul de bătălie fără nici o apărare în faţa lui Alois şi Gabi care cu priviri de foc te bagă în pământ... să ştii... Aghiuţă nu cade Singură!! >J!! EMILE... TU eşti vinovat!! HUAAAAAaaaa!! >J

Şi astea fiind zise... la deal pe dealu’ Prostului... până pe la intersecţie de unde ne luarăm rămas bun de Dani, Bonnie and Clyde, Cristi & Cătă şi Jhonu... direcţia Tache... noi Glejeriş... din păcate cărările nu ni-i s-au intersectat dar... tot răul spre un bine...

Bla... bla... bla... drum prin pădure... cu discuţii şi ture de iniţiere propuse de Vintilă Domn Vânjos... şi Nea Nae aprobând: D ... aşteptăm să se posteze tura.!!! AŞTEPTĂM!!!

Totodată s-a mai discutat şi statutul celor noi veniţi care trebuiau să dea o bere... sau ceva de genul... şi... înot stil fluture, demonstraţie dată de sus menţionatul Domn Vânjos.

Pe la intersecţia unde se vedeau urme de ATV sau ceva maşina... se mai auzeau şi sunete de pe deal, sunete de căzături... păcat că era ceaţă altfel am fi văzut o demonstraţie a militarilor care învăţau tehnici de ski... şi iar mi-i se făcu inima cât o nucă când îmi amintii că în gară ne întâlnirăm cu Zsolty care căra după el... o PLACĂ... doar cu gândul rămăsei L...

Lipa lipa pe potecă... mai găsi şi un segment de telescop... a lu Andreea Ivan.. sau invers: D...

Şi apoi la Cabana Gura Diham unde cei mai mulţi şi-au luat o ciorbă de burtă... restul ceai şi ciocolată... sau suc... sau au ieşit afară să admire puii de puf... adică de căţeluşi... ghemotoace mici care umblau: D şi deasemenea... omul de zăpadă ... fac amu referire la pozele lui Kya... sau care va poşta... că nu am reuşit să surprind The Momentul..

Sosi şi partea mea preferată... de la Cabană... coborârea până la pârâiaş, râu... poate chiar fluviu dacă mai aşteptam câteva zile..

Ca furnicile... la vale...   până jos de tot... la podeţ unde se făcu o regrupare... şi apoi la deal din nou...

Noh că aci Aghiuţă plămân sucit... gata nu mă mai plâng... nu am formă fizică... PUCT... oleacă mai la coadă... dar captivată de imenşii copaci care păzeau poteca şi zăpadă în diferitele ei forme nu mai băgam de seamă că nu era vreme perfectă...” fiecare colţ de natură zicea ceva frumos”... aveam nevoie de acea plimbare... moment în care Vali observase că nu eram în apele mele... cam aşa şi era... şi am ajuns la concluzia că grijile te obosesc psihic la urcare... respectiv şi fizic... gata nu mă mai scuz din nou... condiţia fizică este de vină... recunosc

Urmând potecă...  oleacă îngheţată... i-am ajuns din urmă... se trecea peste avalanşele căzute... vreo 3 erau... frumos... prima era ca şi o creastă de balaur... doar gândul te înfiora dar văzând prima dată în viaţa mea aşa ceva... mie mi-a cam plăcut... am auzit ceva tendinţă de avalanşă... care i-a speriat un pic pe cei din faţă... stând mai la coadă nu am auzit-o calumea...

Luptându-ne cu bulgării mari de gheaţă căzuţi şi ninşi peste am trecut cu bine... şi am început apoi urcarea ca pe o serpentină mai abruptă un pic ca până acum... dar mers mediu.

Da... şi am ajuns în cea de-a doua mea tură iarnă... după aia hardcore din Crai... noaptea: P

Yeyyy...   se auzea un câine... yeeeeyyy... se vedea anexă... yeeeeyyy Draci... între Salvamont şi Anexă... dormitoarele dărâmate... ceva nu era bine... îmi ziceam în gând... nu că am fi fost vreo 45-50 de suflete... pe lângă alţi turişti care urcau şi ei încet... încet... şi Sfinţi care veneau şi ei... după câteva ture cu PLACA L (...

După un anumit tratat semnat de Nea Nae... ne cazarăm la Salvamont Plus Anexă... baia situându-se între cele două...

Ne-am schimbat... ne-am bătut fiecare pentru locurile lor... Ms Muhaelei pentru locul ţinut...

Cazaţi... s-a coborât la sala de mese... unde fiecare îmbuca ce avea la el... şi apoi sesiunea de poze... bliţuri peste bliţuri... a se vedea mai jos...

După vreo câteva ore... se întuneca, nu înainte să sosească Sfinţii... şi apoi în cele din urmă într-un târziu sosiră Kamikaze Bucşiou... teferi şi nevătămaţi, oleacă îngheţaţi...

Cei de pe Tache ne sunaseră că au renunţat după multe ore de 50m Bras şi stil fluture că aveau şi telescopice din câte am văzut... cred... aceştia s-au întors la Izvoare... rupţi şi apoi cu zâmbetul pe buze cum reiese... a se vedea Rt a lu Bonnie & Clyde (Octavian & Viorica)

Sus la mansardă Va Cel Cu Guitaru’ cânta de cu zor... hop şi eu p’acolo... apoi restul care a mai auzit câte ceva... în timp ce meciul României era transmis live... clar că mergea generatorul

Za Guitar fu păsat de la Va la Andrei... apoi de la Andrei la Ionuţ Cel Drăguţ... care acompaniat de Siters (aka Kya & Curls) au încins atmosfera...

S-au mai făcut demonstraţii de noduri... s-a mai păsat butelia lu Emil... s-a mai coborât la mese...

Avai... nu vreau să povestesc drumul... a la Wc... fără frontală a se  face în patru labe... cu frontală... În Fundeni... dacă ai ghinion şi o vânătaie sau ceva dureri pe la nada fundului...

Apoi se făcu stingerea... şi fiecare la somn pe unde apucă... Anexa, Central sau între Fane, nu înainte să se dea ceasul înainte...

Aghiuţă Tuse-Acută cred că Bronşică a stat de veche să afle care are curaj să îi eclipseze Lătratul... cum s-a zis şi în Ciucaş... da erau şi amu 2 voci... nu le-am putut identifica, îmi pare rău am dezamăgit L...

Dimineaţa... Aghiuţă Cap în Nori şi Uituc... “Unde mi-e mănuşa??” ca şi în alte daţi “Unde mi-e capul?” până la urmă după 30 min căutat... mănuşa găsit şi timp din părţi să mai îmbuc sau de probe tehnice... până la urmă făcut din toate câte un pic şi mă alăturai celor care mă aşteptau...

Sufletul meu cu impactul cu aerul rece... au mamă (***Dacă sunteţi răciţi un pic acolo puteţi urca pe munte, dar dacă tuşiţi din suflet No way... ***)

Hop ţop la vale... ahhhh my favorite... câte-o poză două... câte-un gând bun două la Emil care îşi uitase aparatul acâş...

Zâmbet pe buze... glume peste glume... cei din faţă nu se mai zăreau... dar nu conta...

Până s-a ajuns la podeţ... unde feciorismul din Aghiuţă dispăru’... L -am dezamăgit, prima dată când mi-i s-a luat ce aveam mai drag din spate şi pusă pe picioare... Emil cu doi Bebei, unu în faţă şi unu în spate... şi Vali cu al meu Bebeu... şi aşa uşor la deal... Mulţam Muuult

Într-un final s-a ajuns la cabana Gura Diham... noi urmând acelaşi traseu pe care urcasem: D... acolo i-am găsit şi pe ceilalţi... am mâncat o omletă şi ceva ceaiuri, un suc... o ciocolată... şi la vale... dar bagajul nici de-a dracului nu vroia să fie returnat... mi-i se zicea să fac poze... aşa am şi făcut...

Am ales traseul Azuga pe triunghi galben... până la Cabana Vânătorilor de munte s-a mărşăluit... soarele ici colo mai dădea o geană peste noi... apoi după cabana sus menţionată... Vintilă Domn Vânjos şi Nea Nae au pornit în căutarea triunghiului...

Până la urmă s-a găsit şi s-a pornit... în şir ca indienii...

Apoi după un traseu unde Andrei avea ce avea el cu zăpadă... pur şi simplu nu îi plăcea ceva la ea... mda.. avea el dreptate într-un fel... era o potecă asemănătoare vară când umblă cârtiţele pe sub pământ... ceva de genul...

Noh până la urmă am ajuns la punctul de poza de grup... mi scuzi... de adepţi al Guruuluuui Naeeee... ^J^

Am mărşăluit în continuare... până ca o altă coborâre unde ne-am împrăştiat ca furnicile... Emil pasându-mi telescopicele... şi nereglându-mi-le... se amuza în spatele meu de tehnica Spider prin care coborâm...    Dar culmea e că nu m-am împiedicat...

No şi trecând de la zăpadă la pământ... ajungem la pârâiaş unde fiecare se schimba, îşi trage sufletul... ca apoi direcţia gară...

Se deschide poarta...

Apoi se înaintează încet... ne despărţim de bucureştenii cu care am venit ei rămânând să aştepte personalul... noi după ceva microbuz ne-am dus... mai ici colo testând aparatul lui Rareş Ochi Albaştri... mai prinzându-l pe Vasile Todea în prim-plan..

După o fugă a lui Hans după micobuzul din Predeal... care ar fi plecat fără noi... MULţUMIM HANS... am ajuns la gară în Braşov... unde am dat de Simi şi Bărbatu’ prinşi de ocazie... de Dani&Cătă veniţi cu nasul cu rapidul de prin Buşteni.. şi de Alin venit de prin Bucale şi plimbat prin Braşov pe Tâmpa...

Am aşteptat şi am înfulecat Fornetti de prin gară până a venit personalul... apoi somn de voie până în Teiuş... unde era deja noapte şi unde Va Cel Somnoros ne-a părăsit zburdând spre meleagurile Timişoarei... departe...

Din Teiuş... am reparat un geam dezmembrând oleacă personalul pentru un şurub ca să închid un geam... şi feţele obosite ale celorlalţi explică ce simţea fiecare...