Ciucaş necucerit...

Teorii: a bocancului rigid, la vale, MagheruslashHimalaya

Ce am învăţat: bocancul, beţele, mersul teleghidat

No bun... mi-i se făcut poftă să fac şi eu un mic raport de tură... o completare de poze...

Aceleaşi chestii cu trenul... Clujenii pleacă de cu o zi înainte cu personalele cele mai tari numa bune de UiE, cu sunete de toate soiurile din compartimente neiluminate... şi să nu uităm... aspectul  diferite activităţi care se pot face... sau... aspectul locului de probă tehnică...

şi în fundal acele melodii foarte piperate de pe telefoane mobile puse pe REPEAT tot drumu' pentru a ne alina somnu’...

Din Rt-urile trecut se cunoaşte situaţia... de aceea nu mai repet...

Ajunşi în Braşov ca de obicei înainte Mammuţilor...

o mică şedinţă de revedere cu Nea’ Nae şi restul... şi pornirăm spre conservă... cu chiu cu vai şi cu vârf îndesat... unii peste alţii... peste bagaje... bagaje peste alţii cu beţe cu tot... o luarăm pe serpentinele Babaruncăi...   Ca să fiu în ton cu cerinţele turei şi ale condiţiilor în cauză... am ales nişte bocanci de iarnă... Noi nouţi... abia scoşi din cutie frumoşi de mama focului... mai mare dragu' să îi înaugurez în prima plimbare ca şi Kya cu ale ei într-o tură trecută... şi nişte beţe de trekking ale unui sponsor... Adi Mamutu’, ardelean de origine dar Mamuţeşte îmbrăcat... mulţam.

Astfel ajunşi la autostradă de unde se urcă la cabană... respectiv vilă am rămas uimită de vremea care era superbă... de o claritate în atmosferă astfel încat contrastul dintre natură şi cerul fără nori era fără cuvinte...      vremea m-a impresionat de asemenea şi locul uşor accesibil dar, nu aşa de bătut decât de cei cu treaba lemnelor... soarele chiar dacă era cu dinţi te încălzea... mai ales la ce gloată de oameni ne-am adunat într-un final... nu ştiai cu care să începi să îţi dai frâu amintirilor... veterani sau noi veniţi fiecare am completat în felul nostru întregul şi farmecul întâlnirii... chiar dacă unii nu au urcat a doua zi motivele... noh...

Am mers la o mică gustărică fiecare la casa lui... unde am îmbucat cate ceva... în timp ce alţii încă mai clădeau... şi hop la deal la o plimbare...

Ca să fiu trendy mi-am scos beţele... şi hop cu ele pe drumul forestier să învaţ teoria braţ picior opus... braţe daaaaa... picioare baaaaa... după vreo oră de mers...

...şi rămăsei cu braţele că picioarele fine au cunoscut şmirghelu' bocancilor... şi mă uitai la cer cu gânduri frumose... şi mă gândii că mai am şi de coborât pe lângă urcatu' până la prima bifurcaţie...

Traiască Octavian şi Irina şi plasturele... da într-adevăr din fiecare tură omul învaţă câte ceva... în tura aceasta eu am învaţat că nu ajunge să te obişnuieşti cu bocancii umblând o zi cu ei prin casă... şi apoi la munte ... asta este...

La bifurcaţia cu pricina unde cică ne-am hotărât să ne întoarcem hm... se făcu o şedinţă după care spre Belvedere înainte... sau înapoi... un mic popas unde oamenii mă îmbărbătau că se va juca fotbal când ajungem la vilă... îmbărbătare care îmi dădu putere şi cu mici discuţii şi poveşti nemuritoare am uitat că ceva mă rodea în călcâie... îmbărbătare care nu s-a întruchipat...

Ştefan zicea că bocancii în timp se vor modela după piciorul meu... eu îl contraziceam... picioru' meu va fi cel care se va modela după chipul şi asemănarea bocancilor... rigiditatea bat-o vina... în Crai eram cu apa... în plimbarea de pe langă Ciucaş cu bocancii...

După Belvedere au urmat nişte dealuri de unde panorama era de invidiat...

Cocoţati pe un deal priveam spre nişte stânci pilite într-o mare albastră... în spatele cărora se ascundea Masivul Ciucaş... vremea numa bună de tricouri... iar prin iarba mare şi uscată uitai cu desăvârşire că eşti în luna decembrie... nu tu fir de nea... doar o privelişte de neuitat...

Am ajuns la concluzia că deşi am ratat distracţia de pe vârf... am câ ştigat mult mai multă experienţă în ale bocancilor pe pielea mea, prieteni noi şi... acel sentiment inexplicabil când vezi un peisaj cu ochii tăi chiar dacă pe moment nu îţi dai seama dar te capturează şi apoi când îţi aduci aminte inspiri, zâmbeşti şi uiţi de orice grijă...

După poze în stânga şi în dreapta... ne-am suit pe o movilă... şi WOW... se vedea Creasta Craiului... şi Bucegii... şi când te gândeşti şi priveşti înainte că ai trecut pe acolo... ai trasat cu markerul o linie imaginară... din acel moment îţi vine să pictezi harta Romaniei... partea cu maro... şi maro deschis mai de prin dreapta jos...

Fermecaţi de cele din jurul nostru şi pierduţi la poveşti cu cei veniţi din direcţia opusă... am pierdut grupul... aceştia o luaseră înainte...

Am căutat marcajul în stânga şi în dreapta... am uitat de călcâie nu îmi venea să cred... şi am ales bălăureala după un marcaj forestier şi o cărare cât de cât vizibilă...

Încă o dată Trăiască beţele... care mă ajută să îmi menţin echilibrul când picioarele nu mai puteau de durere...

Ţopăind pe frunze uscate d'ale toamnei pe o cărare d'ale tăietorilor de lemne am zărit în depărtare cabana şi am fost fericiţi că suntem pe drumul care trebuie...

Deşi Dinu insista să ne întoarcem... noi am ales teoria "LA VALE"...

Am ajuns în cele din urmă pe drumul forestier exact la ceva picior de cerb tranşat inexplicabil...

După ceva poze ne-am continuat drumul ajungând la o bifurcaţie pe care nu o observaserăm la urcare dar care dădea în drumul cel bun... astfel serpentine peste serpentine în coborâre... noi am ales bălăureala aşa de fiţoşi ce suntem... şi călărind boscheţii nu am reuşit din păcate să speriem pe nimeni că vine ursu... doar am atras atenţia Celor Sfintzi... care ca de obicei... trebuie să se caţere pe ceva...era un copac, nu ştiu ce treabă aveau cu el... era nevinovat, copacu’...

Ajunşi în cele din urmă la cabană... mă descălţai şi luai adidaşii că nu mai rezistam... ne puserăm la o caldurică... si acolo rămaserăm... de lene ne sunam la telefoane să vedem cum stă treaba şi dacă s-au scos torturile la bătaie...

Unii se duseră după lemne...

alţii... se intrebau ce lemne să culeagă...

În cele din urmă cu fetele ne-am cărat până la vilă unde se începuse ospăţul...

Sosiseră şi cei cu care ne-am intersectat... lihniţi de foame...

deci putea începe...

Berea... ţuica şi vinul erau la ordinea zile... Liviu împlini li el mai multe primăveri...

în timp ce Irina ne servea cu bunătăţi... turma se adună la vilă în sala de mese nu ştiu cum am încăput pe acolo...

Câţiva erau la foc unde se discuta Teoria MagheruslashHmalaya... super tare teorie aţi găsit prima sectanta care să vă împărtăşească ideea... dar s-a facut regruparea în cele din urmă...

Când Nea’ Nae a împlinit un anişor de ture de iniţiere... Brăilenii la atac!!!

..an în care s-a format o echipă iubitoare de munte, care din plăcere urcă în vârf... care din dorinţa de frumos perseverează pe zi ce trece... care din dorinţa de cunoaştere citeşte hărţile cu alţi ochi şi visează marcajele în somn... echipă mereu deschisă celor ce îşi doresc să vadă natura...

La mulţi ani Nea’ Nae...

şi la mulţi ani echipa!!!!

Chiar dacă nu sunt de mult cu voi mă simt de'a voastră...

După bătălia tricourilor umede s-a trecut la TOOOORTTTT... arhicunoscutul tort pentru care fiecare şi-a dat viaţa doar pentru o linguriţă... bucătăresele au fost cele mai tari... deci jur... FELICITĂRI BUCĂTĂRESELOR!!!

Deci... tot respectu' pentru idee şi felicitări pentru torturi au fost delicioase.

Petrecerea a continuat

...dar treptat fiecare luă calea somnului... doar la foc s-a mai cântat până în miez de noapte... un pic şi după... dar în cele din urmă sunetul de guitar se puse la somn şi el... rămânând cei ce a doua zi nu aveau să urce... la un mic cârnăcior prăjit la foc...

după care somn...

Dimineaţa... adică teoretic vorbind, practic era noapte... fetele se sculaseră şi cu chiu cu vai se hotărâră să plece în tură... eu când să mă ridic hai a zicem că se învârtea camera cu mine şi robotic mă dusei la baie... după care mă întorsei şi patu’ îl luai în braţe pentru câteva ore...

Când deschisei ochii... zi... soare... dar ceva nori deasupra prin care soarele veghea... cu mişcări androidice îmi luai adidaşii în picioare aş fi vrut să am şlapi... dar în zadar... şi o luai spre vilă... se vedeau mişcări... yesss... nu eram singura... cei în cauză credeu că vine ceva monstru cu Parkinson şi cu mişcări de breakdance... văzând că de fapt este fiinţă umană... s-au liniştit...

Ahh... după o mică poveste ne-am dus să trezim pe cei care erau în cortu izolat...

Ei s-au dus să mănânce în timp ce noi, ne-am hotărât să dăm un fotbal... hm... când să mă duc după minge... Alois de avea ceva topor mă pălea 100% în cap... abia spălase pe jos... s-a oferit să îmi aducă el de la etaj mingea cea de toate zilele... în acest timp, auzind de fotbal... soţul Alinei... a insistat să fie primul pe listă...

După o mică organizare s-au format două echipe de un fel de fotbal miuţă... Indy cu domnu' soţul Alinei şi Andrei cu mine... apoi a apărut şi Liviu şi Dinu care a ales să stea în poartă... meciul a fost strâns... după care ultimii veniţi ne-au părăsit nu ştim de ce... dar au venit întariri... Alois... rupea tot ce prindea în faţa lui... dribla... pasa... centra... şuta la poartă... şi Aghiutza în poartă care apăra şi mai lua şi o boabă din când în când...

Terenul a fost foarte norois deoarece începea să se dezgheţe dar a meritat... Alina sper că ai maşina de spălat!!

...eu cred că mă duc în cămine să le spăl...

După ce ne-am fugărit bine la fotbal... am hotărât să mergem la o bere la cabană... şi nişte mici... ştia motanu’, prietena lui Emils ce mâncăruri se pregătesc... de aceea ne tot dădea târcoale... cu ochişorii ăia albaşti şi mari... după masă... s-a primit telefonul glumă... supărări – bere -împăcări...

S-au făcut bagajele, s-au adunat corturile... şi s-a plecat spre conservă cu gândul că se va face o nouă glumă... dar din nefericire nu a ieşit... of of of...

La gară ca de obicei grabă mare fiecare s-a împrăştiat în altă parte... ne-am luat la revedere tot într-o fugă...

Vă doresc la toţi Sărbători Fericite... mai ales celor la care nu am apucat sa le zic nici bye... şi totodata un An Nou Bun cu cât mai multe realizări şi cărări cu soare!!! şi... la mai multe ture alături!!!

PS.Scuze de întârziere nu mergea serverul de poze când a fost gata raportul...