Ş-am ajuns la Vlădeasa…

A fost un gând vechi de a urca pe Vlădeasa… joi şi vineri am tot sunat în stânga şi în dreapta dar fără succes… când mi-am adus aminte ca există un Rareş, pe la 1 dimineţa aflai de Alexe şi de Anca şi sâmbătă dimineaţa în ultima staţie din Mănăştur îi culegeam cu Tzutzi a mea…

Vremea din Cluj era posomorâtă şi cu ceaţă… la fel şi în Huedin… şi cheful tot mai incert de a continua, dar după un mic popas la alimentară pentru de-ale gurii…Ceaţa din Huedin… Treptat zâmbetul şi voia bună apărea pe feţele noastre, deoarece ceaţa încet dispărea… şi sticla încet se golea… în spatele meu… Eu doar cu o privire…. arzătoare Drumul a fost unul de-vis, GPS Rareş ne-a dus pe cel mai scurt drum posibil, unul pe care se poate ajunge până în faţă la cabana Vlădeasa….VARĂ

Deci pe drumul de vară, care la început indica 10 km Vlădeasa, S-a pornit Tzutzi draga de ea… a mers drăguţa cât a putut cu tot cu pneuri de iarnă (lanţuri ba) până la un punct… foarte îngheţat… a mâncat săraca crengi şi bolovani pe măsură şi i-a izbăvit… până la un punct.

În zadar oştenii au împins şi cu pământ şi iarbă la roţi au aruncat, Tzutzi a zis ”HOOOO pân’ aci a fost cu voi!!!!”... apoi ca nişte câini cu coada între picioare, ne-am conformat cerinţelor şi la deal cu casa’n spate am urcat...

AlexeRareş Şi... Anca... În zadar pornit-am devreme...

Ajunşi la cabana Vlădeasa... era full, dar sala de mese avea ceva locuri libere. Am îmbucat ceva şi l-am grăbit pe Alexe să meargă să skieze că aveam de gând să mai fac ceva poze... în amurg...

Întorşi la căldură...Adi cu Spatele...BihorUn Meme în dreapta...Lori :)Ză fotoşuting Alexe’s feis :DMeme LOOK

Poveşti, jocuri de cărţi şi voie bună târziu în noapte, urmate de somnul cel mult visat pe bănci şi scaune lipite... şi Vuk cel Cenuşiu alături :D.

Spre dimineaţă nedumerită de mişcările din sală mă ridicai în fund şi când m-am întors... pe geam... am privit spre un albastru senin fără soare la orizont... urma să răsară sorinelu’... în câteva clipe eram încălţată si cu aparatul în mână... şi hop afară...dupa 3 minute... hop înăuntru... era FRRRRIIIIIGGGG...După ce m-am luat încă un rând de haine... hop afară la pozat :DNu eram singura dememntă la răcoare... şi fără somn...Într-un final s-a trezit şi sorinelu’Vuk şi LeviDupă un fotoşuting... m-am întors în cabană unde lumea de sus începea să coboare la masă... noi cei ai sălii de mese locuitori furăm luaţi prin surprindere... dar apucarăm să ne adunăm şi să îmbucăm şi să privim cum skiurile de tură o iau la deal... uff Alexe şi ţigara... în diferite ipostazeLa deal şi noi pe jos în pas de vals...Pe urme de ski de tură...Ajunşi în creastă...Deci... am plăcerea de a vă prezenta Vals în Doi...Şi deasemenea diferite acte din opereta - Salt în Aier Turbat...Feat. Anca Cea VerdeŞi nelipsita scenă de Stat în Mâini...Păzitorul staţiei meteo...Spre Vârf...Creasta Rodnei în zare...Cred ca era Creasta Făgăraşului... nu sunt sigură...

Doi Nebuni :DPe vârf ajunserăm... şi nu eram numai noi :DCE!!! numa skiorii fac urme???NUU!!!şi noi existăm... noi facem îngeraşi :DDupă bălăceala prin zăpadă ne-am îndreptat spre Pietrele Arse în stil jneapăn-zăpadă-până-n-gât cu vedere spre spectacolul oferit de cei pe skiuri...Am făcut api stânga pe un drum forestier care... parcă nu se mai termina...Într-un final am ajuns la cabană... unde ne-am luat rucsacii şi prin bunăvoinţa unor domni, Anca şi cu mine... şi bagajele, am fost duse cu un 4x4 până la Tzutzi, care săraca a atras privirile tuturor care i-au trecut prin cale...

Am mulţumit atât domnilor cât şi celui de Sus care nu a schimbat peste noapte vremea... altfel Tzutzi ar fi plecat de pe Drumul de Vară doar primăvara...

După un jogging de vreo 3-4 km au ajuns şi băieţii care nu avuseră loc în maşina care ne-a coborât... şi cu un pic de morcov am înceut să mergem cu Tzutzi la vale... cu hău în stânga, gheaţă cu pietre pe jos şi curbe cu crengi din toate părţile... acei 4 km au fost simţiţi pe deplin...

Hop în Cluj pe la vreo 8... un duş rapid, o cafea, un bagaj şi hop spre Alba... eram în concediu...