Aisss...

După un concediu de L’Alba, somn mult visat şi mâncat mâncare normală... back în Cluj... examen dat şi neluat... back to work my ass... când observ noul afiş de pe vitrină... Cupa Răchiţele... uhh fuarte tare... şi eu vreau... dar evenimentul cum se apropia şansele să ajung scădeau pentru că sâmbătă lucram... Deci over and out poate că la anu’!!! Apoi ca prin minune într-una din zile la o bere am reuşit să îl conving pe Leu... adică să îl bat la cap vreo 3 zile la rând... să mergem la vreo cascadă, duminică, să încerc noii mei colţari... sâmbătă după-masa aflai că duminică se merge spre Dej... şi de acolo spre Lăpuş...

Yeey.... oriunde numa să mă cocoţ :D

Pe la 8.00 ieşeam din Cluj cu Tzutzi a mea... Goana după gheaţă. Din Dej îl luarăm pe Duţu şi hop spre Lăpuş... Pe drum ne explica Duţu de Lăpuş şi cum o să mergem pe Lăpuş...etc... eram atentă la drum deoarece am dat pentru prima dată în viaţa mea de polei.... şi a mea Tzutzi dădea din fund fără să mă asculte... apoi după un podeţ făcurăm la stânga şi pe un alt drum cu mici emoţii şi serpentine dar dibuite de-a mea bestie :D

Parcarăm în grădina unui om... şi când ieşirăm din maşină... afară cald şi ploaie :D

I didn’t care... aşteptam gheaţa. Ne pornirăm prin ploaie şi după vreo 30 de minute am început coborârea spre Lăpuş... Lăpuş râul...

Am aflat ce e Ruleta Dejeană... adică A merge pe Lăpuş la propriu... primii 100 de merti au fost cei mai grei... mi-am ţinut respiraţia.... apoi văzând ca gheaţa îl ţine pe ghidul nostru :D

Traseul a fost foare rapid pe râu faţă de mal... Era linişte... doar pârâitul zăpezii (nu a gheţii) se auzea şi uşor picurii de ploaie mocănească ce atingeau husa rucsacului...

Era şi un refugiu... cu priciuri şi sobă... cu terasă...cu vedere spre Lăpuş... după o gustare şi un ceai cald... ne proniră spre cascada unde vineri la –6 grade fuseseră Dutu şi cu Şobo. Era drăguţă cascada... dar un pic mai topită...asta la 2 zile şi la 6 grade... hm... gândul ne zbura niţel la cele 2 căscăduţe mai din amonte pe lângă care trecusem în cadrul sportului extrem de mers pe Lăpuş... Dar cu Duţu înainte, Leu secund şi Aghi secund după secund la 7 metri distanţă în tandem şi cu un piolet trecurăm de prima porţiune dar nu şi de prima cascadă... În aşteptarea mea... pentru a ajunge la o regrupare după un copac... asta să mi-i se dea un piolet în plus :D în depărtare se auzi un vuiet puternic... cascada aflată oleacă mai sus căzuse... într-o fracţiune de secundă eram în spatele lui Leu... ne-am proptit după o burta de stâncă aşteptând bucăţi de cascadă venind la vale... nu sosoiră...dar atunci am hotărât să ne întoacem la cele văzute în amonte...

Eu am fost lăsată în salam :D... restul... facură rapel...ud :D Mi-a plăcut, chiar dacă la început aveam o tendinţă de a mă mâţâi deoarece încă nu păşisem pe gheaţă cu crampoane :D Buhbye cascadă... poate la anu’ sau dacă va fi mai frig o voi vedea până sus :D

Ne-am îndreptat spre prima victimă:

Căzuta Era prima mea căscăduţă... Duţu a urcat şi a pus 3 sau 4 cuie şi la final topul l-a pus după buturugă... buturugă aflată la o înălţime optimă dar... un pic mai sus si nu ajungeam la ea :D... şi au zis că era uşoară... şi merită să merg cap... la care eu...oki :D... aveam un mic gol în stomac dar acum aveam 2 pioleţi, un Grivel şi un Trango cu care „jucam ping pong„ Yeyy....prima căscăduţă... ca şi lungime avea 30m... era căzută... era uşoară... era perfectă pentru a simţi colţarul în picioare...

Într-un moment de linişte...Bambi (surprins de Leu) Fiecare a dat un cap...apoi ne-am continuat traseul spre cea de-a doua căscăduţă...

Trepte!!!

Nu departe de Căzută am dat de o cascada cu un grad mai ridicat de dificultate... pentru mine... avea 2 porţiuni verticale mai înalte ca mine :D dar avea trepte... la fel... aceeaşi întrebare retorică... Cap?....ăăăăă.... un pic golul în stomac mai mare....dar am zis... da... poze nu mi-i s-au făcut... dar am făcut eu :D Aici eram ca şi la stâncă... ma uitam după găleţi... adică după trepte... care să uşureze urcarea... cu chiu cu vai am izbutit,.. şi mi-am dat seama ce înseamnă să ai 2 pioleţi diferiţi... îmi zicea Leu înainte să urc.... că voi simţi când l-am înfipt... nu prea am acordat atenţie...dar când l-am înfipt pe Trango o dată... abia l-am scos :D faţă de Grivei :D unde dădeam acolo rămânea şi când vroiam să-l scot mă asculta... acea vibrare care îţi indică faptul că poţi să te ţii în piolet... am simţit-o doar la a treia cascadă...

Buturuga A fost traseul suprem... ca şi grad un pic mai ridicat decât cel precedent... am mai avut un cui între primul şi al doilea (cui ajutător de ghidare drepta peste buturugă), a fost mai vertical şi cu lipsă de trepte în partea a doua...dar cel mai înteresant a fost traverseul peste buturugă... Ca şi la celelalte 2 cascade anterioare... Cap?...eu...de data asta...ăăăăăăăăăăăă....până a pus Duţu topul.... şi am zis ....cu un gol şi nod şi „tufă mare la spate„...OKI.

L-am luat pe Trango şi pe Grivel... şi hop la deal...ăăă... gheaţă...Cuiul ajutător a fost mană cerească...doar că blonzimea din mine m-a făcut să nu fiu atentă cum asigur şi făcui o pânză de păianjen... care mă ţinu în loc o perioadă... asta înainte să fac traverseul peste buturugă...

Acurateţe... zero barat... mâna stângă din încheietură parcă nu asculta... fără forţă... era un sentiment ciudat când cu drepta puteam să dau o dată unde îmi propuneam şi cu stânga mă chinuiam sa dau de 3-4 pri într-un loc şi la contactul cu gheaţa pioletul lua altă direcţie şi mâna îl asculta pe acesta...

A fost o portiune fără trepte, unde trebuia să am încredere în colţari... mi-a plăcut la nebunie... mai ales când am înfipt pioletu în buturugă :D

La coborâre am adunat cuiele :D

Ne-am întors la Tzutzi tot pe Lăpuş în stil Ruletă Dejeană şi back to Cluj...