Ș’a fost o dată o Aghiutză blondă și disperată să profite de o zi de duminică senină… Din mijloc de săptămână Aghi presimțea schimbarea vremii în bine… după cum zicea și meteoblue.com, dar soarta nu i-a fost prielnică… nu a găsit pe nimeni să zboare spre Bedeleu… pentru ca în zori de zi să tragă ceața’n chip… și duminica o prinse lenevind în pat în timp ce afară era un soare… Singuratică ea pe mess stătea și își plângea de milă… când din senin Marian zicea…
”Marian Poara: vii la o tura cu bitza mai incolo?
Aghiutza: das
Aghiutza: daaaaaaaaaaaaaa
Aghiutza: daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Aghiutza: DAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
Aghiutza: just take me out of cluj
Aghiutza: atentie...merg incet”
Și pe la 14:00 plecam din Cluj… spre dealurile Căpușului… de pe lângă Dângău
cam așa ceva arăta traseul… autor @Marian Le Jipies… tot el a creat și asta…
După ce am lăsat mașinile parcate la margine de șosea, în prim plan Armăsaru’ cel Roșu a lui Dragoș…
După un mic urcuș…
Adi frățiorul mic și însoțit de toate caracteristicile însumate care nu le-am reținut
Dani…
Marian Le Jipies și pozator
și subsemnata blondă…
… am trecut iute ca gândul prin sat și am început urcarea pe drumuri off-road
urme de LDIR
și… parcă numai și numai de urcare dădeam… rămăsei eu ultima mai de fiecare dată… dar nu mă opream… mergeam în ritmul meu… și avantajul de a fi ultimul este că mereu ești tras în chip…
Toamna iarba e ca vara… aurie
normal că nu putea să lipsească poza IoLaBțicli
și ora de orientare sportivă… fără busolă…cu hartă și jipies
nu după mult am început să auzim tractoare care munceau de cu zor ogorul… am început să le simt și sub roți prezența lor… ceea ce însemna că ne apropiam de un sat… ceea ce însemna un birt… dar sat… pentru mine însemna oleacă mai puțin noroi…
după un downhill adevărat până la ieșire din sat… aflarăm că birtul cu berea mult dorită era în celălalt capăt de sat… în vârful dealului… adjudecat… hop la deal să stăm la o bere
după hidratare… la vale din nou pentru a urca pe cealaltă culme care mergea paralel cu drumul… culme care avea ceva semne că nu ne vrea… 
iar noi intram într-o coborâre… printr-o pădure… una bucată bună și plăcută… dar abruptă și interesantă cu muuuultă frână de spate și derapaje… dar derapaje din alea mai handicapate de-ale unui începător… din acelea care de frică se fac și care în nici un fel nu aruncă călărețul în cap… viteza nu este suficient de mare… și la final de pădure… o ultimă coborâre până la asfalt…
Agârbiciu…
Coborâre, nu la fel de întunecată, dar un pic tehnică pentru mine… a trebuit să trec milimetric printre 2 copaci… sau să iau băltoaca din plin…dar de data asta Dani a rămas mai în urmă să mai dea câte un sfat… nu cred că vroiau să aibă pe conștiință o blondă cu frunze în gură…
Și… am ajuns foarte repede la mașină…
normal a urmat o sesiune foto cu Dani și bițele…
1. Să își spele bicicleta cum trebuie – mulțumită lui Dragoș…
și apoi să frece vana cu Cif… după sfaturile întârziate ale lui Marian….
2.Să folosească și frâna de față la coborâre, mai ales în curbe – sfat colectiv.
3.Dacă un drum e cu muuult noroi și bălți mari… singura alternativă care nu te aruncă în cap e să iei balta din plin, pe mijloc… nu te uzi tare… dar scapi de noroiul care dacă l-ai încăleca cu roata… o dată împotmolit… adidașii vor trebui băgați în mașina de spălat…
P.S. să nu mă iau după Adi frățior mic… în zone noroioase… eu nu sunt batman… eu mă împotmolesc!!!!
Poze d’ale tuturor: Marian, Dragoș și subsemnata.
Ză end
