Grădina Zmeilor

Era o zi perfectă de sâmbătă... soare... călduţ... primăvara zâmbea şi toţi erau la cocoţ... eu la lucru până la 14. Vreo 20 de telefoane în stânga şi în dreapta şi singurul acceptant a fost Meme, Adriana şi Mihaela.

Cu câteva zile înainte, Miruna a vizitat Grădina Zmeilor, un loc despre care m-am tot documentat de când am primit la magazin harta cu Munţii Meseşului şi zona Sălajului şi m-am gândit că dacă tot am la dispozitie 6 ore de lumină să dau o tură până acolo... ca şi în duminica de la Sic... Locuri unde nu esti cotidian... esti într-o alta lume – ţară – zonă...

Un labirint de canioane în miniatură apar în spatele tufişurilor care  prind viaţă... sub razele călduţe ale soarelui care încet pălea... O nouă construcţie ia naştere printre machete... Potecile îţi deschid calea spre ruinele mereu în mişcare... Încă e linişte când urci pe treptele de om făcute... care la lizieră dispar şi lasă natura pe cursul ei... Perspectiva de la înălţime e spectaculoasă... obiecte, corpuri sau animale iau naştere... La poalele mulajelor închipuite de fiecare în parte, pe cărări deja bătute... mai există curioşi... Sus... stejarii pitici dar falnici a timpului martori... ar grăi dacă ar putea... o istorie mai clară a mulajelor de nisip... Au fost ziduri de cetate...? Doar copacii ştiu secretul... observatorul este un simplu cotidian al prezentului... Noi nişte curioşi...:D Cu dorinţa de a imortaliza... Cu gânduri aiurea...Cu contracte luate... :) Pe jos... era moale Muşchiul învia verzui... Ghinda dormea în pace... Parcă era un peisaj din lumea hobiţilor  :D Vechea cetate... Mii de perle au apărut dintr-o dată sub picioare... gingaşe pe muşchiul verde erau ca nişte ghiocei  :D Totul începea să prindă viaţă... O mină... ascunsă :D Printre ruine... urmam poteca... incă naturală...Ascuns un iaz... raiul broscuţelor  :D Un ramonaj Meme ne arată  :D

A fost doar o plimbare prin Grădina Zmeilor...