1 mai Buceş-Vulcan reloaded...

Ş’am ajuns şi la Buceş... din nou de 1 mai, altă maşină, alt loc, altă lume...

După o lună de sâmbete lucrate a venit şi ziua mult aşteptată... acea zi de joi când la 18:00 după ce am închis... hop la deal făcut bagaj, adunat oameni de prin Cluj şi pe la lăsarea întunericului porneam spre Aiud, mai exact Cheile Aiudului... Drum relativ aglomerat, Tzutzi săraca de ea făcea jaloane turată la maxim şi încărcată dar... în faţa gropilor dintre Aiud şi Vălişoara cu viteza a 2-a vitează îşi croia drumul...

Am ajuns pe la 23 aproximativ, Doru şi Nazi erau deja la foc, aşteptau berea care nu avea să vină... Dani era făptaşul :D... am pus cortul şi somn de voie...

Dimineaţa la ora 8, era un soare şi un cer albastru fără nori şi eu din nou pe gropile şi hârtoapele de cu o noapte înainte până în l’Alba pentru ceva treburi... muamăăă nu credeam că ora la care oameni merg la lucru poate fi aşa de aglomerată între Aiud şi Alba... Din Vălişoara am făcut mai bine de o oră până acasă... După ce cumparat bere pentru băutori şi d’ale medicinii lu’ Dani pt el şi buca lui dreaptă... pe la 12 eram din nou în chei după un alt drum de hârtoape... în aşteptare de cocoţ... am îmbucat ceva... după care am zis... hm... apoi după ce am mai zis xXx :D, mi-am luat coarda, sacu şi pe Tzutzi şi zbrrrr... pe hârtoape spre Alba... again...

Pe drum m-am gândit ce bine ar fi să merg până la urmă în Buceş Vulcan... şi aşa îmi doream de anul trecut să revin în vederea muchiei... după un mic popas pe la ai mei şi reparat pe rând calculatoarele şi noile achizitii d’ale tehnologiei... pe la 18:00 porneam pe o vreme superbă... soare, cer albastru, drum liber şi fără hărtoapele pe care şi astăzi le visez... cu ochelari de piţi şi Lady Gaga la maxim... zburam pe Dealu Mare... şi ca un deja-vu îmi aminteam fiecare curbă de cu un an înainte când Tzutzu Matizutzu se chinuia cu 4 oameni la bord cu a 2-a să urce pe serpentine... şi cât de tare am înjurat şoferiţa care habar nu avea să conducă înaintea mea :D...

Şi de nebunnă am ajuns unde mi-am dorit... Treptat restul oamenilor începeau să apară... şi apoi am urcat la locul de campare cu casa şi echipamentul în spate... Alex Cel Care M-o Filat cu casa în spate... eu cu coarda şi buclele... După ce ne-am găsit locul... hăpt în faţa potecii am urcat la recunoaştere de traseu... de fapt eu la revedere de trasee...După o seară de poveşti şi somn ciudat... m-am trezit speriată... am crezut ca era înnorat, de fapt cerul era senin, doar soarele nu răsarise... mi-am luat aparatul şi am pornit din nou la deal, vroiam sa trag in chip răsăritul... în aşteptarea răsăritului... pozam avioane :D treptat de după un dâmb apărea un soare... care se presimţea deja călduros... iar peretele încet dinntr-o nuanţă rece albăstruie, încet se încălzea de la un roz-roşiatic... la portocaliu aprins... După ce soarele şi-a scos colţii... am coborât cu mare drag să trag în chip şi cireşul singuratic... În timp ce îmi pregăteam setările... am tot auzit nişte zgomote ciudate... care veneau din spatele meu... credeam ca urcă vacile la păscut... nu le-am dat importanţă până când de fapt zgomotul era un grohăit... şi când m-am întors pentru a treia oară... guess what... o turmă de de 20 de mistreţi... ca porci în libertate şi toţi maro nu prea ai ocazia să vezi... următparea privire fu cireşul... crengile.... şi prizele superioare... în timp ce mistraţii... 180 de grade şi guga la deal pe grohotiş... şi nu am apucat să le fac poze... eram atârnată în cireş... ca un lemur...

După ce sunetele s-au depărtat... mi-am continuat sesiunea foto :D când m-am întors... lupul era de fapt Vuk :D care şi el curios de mistreţi a dat peste mine... şi s-a întors :( şi... Muchia :D Întoarsă la corturi lumea începea să se trezească... după o îmbucare... unii studiau traseele... altii doremeau tolăniţi în iarbă... iar copii se jucau... mai învăţau câte ceva de la cei mari :D Restul zile s-a desfăşurat la trasele cu animale... manşe care mai de care... ciudate... M-am cocoţat pe un Guşter la început... din câte îmi aduceam aminte de cu un an înapoi... se presupunea de Ghiţă a fi faciabil... dar circumstanţele de atunci nu mi-au fost favorabile... existând o tensiune continuă între noi doi :D...

După Guşter a început lumea să ni-i se alăture la trasee... şi să le dibuie din partea opusă... din curiozitate am incercat pe urmele Stelei şi ale Laviniei traseele făcute... rămânând marcată la unul pe nume de Cuc... La Şogâţ mi-a stat ceva în gât până la primul spit... apoi după o întindere de-a mea în stil de alpiniadă şi asigurat tot în stil de alpiniadă... spusele Laviniei legate de următoarele prize ca fiind acolo unde îmi doresc...se adeveriră... într-un mod plăcut :D... am continuat... dar nu ca şi Alex Hulia aka Duracell de Herculane... oboseala începea să se simtă... în oase... dar ne-am mutat la un alt perete de unde Cătălin, Luciana şi cu Oana tocmai veniseră...

Acolo am asistat la ceva căderi ale Stelei care m-au impresionat....şi le-am şi tras în chip... apoi poze de studio... Alex Hulia aka Duracell... ...Lavinia subsemnata nu a fost trasă în chip... era hobosită şi s-a tras în bucle :D

După acea zi... somnul veni mai repede ca oricând... după Sorinelu’ cred că fui următoarea... până dimineaţă nu mişcai din poziţia în care mă pusei...

Urma Ză day of Ză Muchia... muhahaha... în fine... ideea era că am aşteptat un an să urc pe un traseu pe care nu am avut posibilitatea să ajung în 2009... era un fix... vremea nu era la fel de frumoasă ca şi cu o zi înainte... soarele nu bătea aşa puternic... dar era după un plafon subţire de nori... ne veghea

După micul-dejun şi detalii cerute de la Levi şi Munteanu legate de retragerea din traseu... să nu ocolesc pe creastă, varianta era 4 rapeluri consecutive de pe creastă prin stanga tufei din centrul imaginii :D

Împreună cu Alex Hulia hop la deal... el pentru prima data în lungimi... eu fără prea multă experienţă dar cu încredere atât în mine cât şi în forţele lui...

Şi ajungem la baza traseului... şi ma uit... şi văd un piton... şi spitul într-un traseu cotat cu 5 sau ceva de genu... şi ma uit iar la piton.... care mi-i se parea tot mai departe... şi cand să ma pornesc... apare din boscheţi un tip... străin motociclist nomad bunoc la bustul gol şi care a dormit sub cerul liber... şi era fericit ca vede oameni... şi avea chef de poveşti... eu psihic vroiam să urc... până la urmă....hop la deal... spre stânga... şi cum era dimineaţă... a durat ceva până să îmi găsesc curajul :D

Cu bine am ajuns în regrupare... la fel şi Florin pe Cumulus... la baza Cumulusului se pregătea a doua echipă...Imi şi Popicu...

Ajunse şi Alex în regruparea făcută de mine de la Ştefan învăţată...

Ieiii...poze la fotograf... Florind oferind asistenţă tehnică :D A urmat capul lui Alex... şi regruparea lui...dupa care capul meu....şi regruparea mea... ideea a fost ca am oprit în toate regruparile posibile :D Într-un final...am ajuns ajuns în regruparea regrupărilor toate cele trei echipe... În aşteptarea lui Popicu... Poza de Grup Cap de Rapel... O altă echipă pe muchie... Timişorenii cu tricou Verde pentru Biciclete :D În aşteptarea rândului la rapel.. Alex atent la orice mişcare... Cris... la rapel.. Timişorean din prima regrupare direct în a treia noastră regrupare :( Şi rapelul meu :D tras în chip de pe muchie... de Tricoul Verde pentru Biciclete :D Pe drumul spre corturi, ne-am oprit la Cumulus... şi nu ştiu din ce văgăună a stomacului meu am acceptat să încerc să merg cap pe prima lungime... zis şi făcut... încet ca şi durată... în stil de alpiniadă... dar parcurs până la copac... unde era regruparea...

La corturi... Sorinelu şi bagajul... Imi şi cortu... După strângerea bagajelor... ne-am oprit cu torţii jos la terasă la o bere cei care nu conduceau... şi la un schimb de detalii cum sa intru în posesia pozelor de la rapel...

După revenirea lui Atti a lu’ Luciana am admirat peştii prinşi şi apoi pe drum spre Câmpeni de data asta... pentru mine

La întoarcere m-am ţinut de duba roşie a lui Peti.... şi mă ţineam mult şi bine dacă nu mă trezeam în intersecţie la propriu...cu duba luand-o la stânga şi Levi la dreapta... nu că indicatorul spre Cluj era cât China în faţa mea...

Oleacă de raliu pe Valea Areşului... scurtătură prin Petreştii de Jos :D... o îngheţată bună la 1 leu. mâncată un pic mai greu... şi home după un weekend chill... unde nimeni nu m-a bâzâit la cap...şi nu am avut nici un stress...

şi fui şi pe muchie :D

ză end