Hans Gora... checked :D

Visam la un Hans Gora... amu câteva luni... şi nu a fost să fie...

Sâmbătă eram la lucru... şi am zis da... hai că merg în Chei... alea ale Turzii, nu de alta dar chiar o zi jumate nu aveam unde şi ce să fac... aşa că vineri m-am abţinut de la mai mult de 2 beri şi pe la 0:00 eram în drum spre casă... să îmi fac bagaju’...

A doua zi... clienţi peste clienţi care plecau în concediu... parcă fiecare îmi întorcea cuţitu’ în inimă... dar nu mai băgam în seamă şi la 14:00 cu Ioana... şi cu Tzutzi... pe gropile de la Ciurila băgam viteză să prindem jumătate de zi de cocoţ... Bine mersi că abia ajunse Eci ne anunţa că era deja la baza Sanşilului cu Tony gata de urcare...

În 5 minute ne-am echipat... şi în 10-15 eram a doua echipă în fundu’ lor... normal că iar mi-am cărat degeaba Hodoronc Troncu fără să fac vreo poză...

În timp ce aşteptam la bază să urcăm... de pe canalu’ 4 al walkie-talkie-ului Gabi mă anunţa cât de dornic era să mergem pe Hans Gora... inima mă făcea să fac o nefăcută şi să o las pe Ioana în pe drumuri... dar conştiinţa a zis... CĂ NU E FRUMOS!!!! :D ... dar inima cum nu ii era bine... a grăbit-o pe săraca Ioana care era la al 2-lea sau al 3-lea traseu pe acest sezon... BRAVO... acele 3 lungimi... ne-au ţinut sus pe creastă până pe la 18:15... echipa lu’ Eci nici nu se mai zărea... doar cele 2 echipe din Cipcheş...

Retragerea din traseu... a fost prin muuuulţi boscheţi... la fel... în fugă...

Jos mă aştepta Gabi... era 18:20... sentimentul predominant era... hm... Night Climbing... sună interesant... fără să mă gândesc prea mult... deja eram la izvor de unde luam apă...

Ioana s-a dus să se întâlnească cu Ale şi Gizăs... iar eu cu Gabi spre Hans Gora... urcare foare familiară de când fui cu Delia pe Veguţa :D... am căutat intrarea...de acum un an :D când inauguram coarda mea cea roz... pe vremea aceea cu fraţii Cara... Ştefan şi Călin... când am mers 3 lungimi cap de drac :D...

Era 19:00 când ne pregăteam să intrăm în traseu... şi Gabi si-a dorit să fie cap... eu vroiam cap schimbat... dar m-am resemnat... aşa că l-am grăbit oleacă şi pe el.... nu de alta dar fiind o zonă unde se instala firgul şi noaptea mai repede... şi ţânţarii deja îşi făceau de cap :D... oricum... nu am scăpat... am fost pişcată şi răspişcată...

Din prima regrupare... Gabi şi-a continuat traseul... ţânţarii mă urmăreau... deşi nu le eram pe tărâmurile lor fermecate... pe vâlcel în jos se auzeau voci... Cele două echipe din Cipcheş se retrăgeau... erau Gâgă, Ciobi, Matei şi Cristina... şi ajunsă în a doua regrupare... spre Turda... Ză Great One... Cei al căror voci se auzeau... ... în continuare Gabi mi-a făcut surpriza să mă lase pe mine fruntaşă :)... şi am fost în al 9-lea cer, chiar dacă acum un an tot pe acolo eram cap de coardă... sentimentul de a fi singur pe creastă la propriu... era de vis... caldura soarelui încet pălea...La fereastră... o bază de Ascuţit se vedea... ...şi sus într-un final... un obictiv bifat în ambele planuri... mic el dar există :D Altă perspectivă... alt timp... alt moment din zi... ...după un mic drum pe creastă... fugă până în capătul ei sa facem poze la apus :D Gabi.. Au urmat 2 rapeluri... şi pentru mine o coborâre numa bună pentru sandale :D de la pământ la grohotiş... la urzici şi ţânţari... câte un licurici ici colo :D... şi le grande finale... traversatu Hăşdatelui pe cablu :D în stil via-ferata :D...

A urmat o zi de dumincă-caniculară şi deprimantă... dar înviorată de o baie :D în acelaşi Hăşdate :D