Misi Szalma… ploaie cu iz de căldură şi prietenie…

Deşi vremea se anunţa a fi oribil de ploioasă, ziua liberă de sâmbătă fusese luată deci… a nu se sta în Cluj. Astfel am adunat oameni vineri seara şi cu Tzutzi am zburat spre Chei… cu Iulian, Gabi şi Delia.

Anul acesta din păcate concursul pe care îl aşteptam de anul trecut s-a ţinut la cealaltă intrare de chei… oleacă mai complicat pentru mine că nu mai trecusem prin zonă de când şoferez, iar noi cu noaptea-n cap poposiserăm la Bărăianu’ vineri seara că noh…, acolo e mai linişte şi mai tradiţional…

S-au bucurat gazdele de prezenţa noastră ca de fiecare dată, dar promisiunea mea faţă de Cătălina care urma să ajungă în colţul opus, a doua zi… şi startul concursului care urma a se da din acelaşi colţ cică la 8 dimineaţa – 9 într-un final… vremea care era indecisă… nu m-au lăsat să am un somn liniştit… de fapt şi Delia era în aceeaşi situaţie cu Akos care ajungea şi el în zori… peste graniţa naturală… şi alunecoasă…

Pe la 7 şi un pic… mândra cu pantaloni roz a avut bunăvoinţa de a-mi da trezirea… şi nu numai… eu aveam chef de leneveală… dar până la urmă ne-am urnit amândouă cu tot echipamentu după noi…în pas de soldat am fujit pe poteca udăăăăăăăă… şi alunecoasă… în 20 de minute am trecut cheile şi ne-am găsit perechile…

Era o atmosferă ciudată pentru ”o zi obişnuită de căţărat”, că acela era motto-ul… vremea era mocănească, dar cu toţi erau pregătiţi să participe… oameni pe care de un an incoace de fiecare dată i-am întâlnit prin Chei… …Cătălina fu fericită să mă vadă, credea că nu mai ajung nu conta că abia răsuflam de la jogging-ul matinal că urma fuga la înscriere… zis şi făcut… repede sortat echipament… la care ea… ”Luăm toate buclele!!!” … WTF adică vreo 20 la număr, scăriţe, aneau-uri, carabe cu filet… şi Aghi era Hula-Hula şi zornăiam ca o turmă de vaci turbate… Cătălina a dus corda în schimb… dar eu tot a turmă de vaci turbate sunam…

Şi s-a dat startul… eram 2 echipe de muieri, si vreo 4 de mixt şi s-a hotărât alipirea celor 2 tabere… astfel au fost 3 categorii liber/masculin clasic/mixt şi feminin… startul nu fu în viteză ca anu trecut, deoarece era ud pe jos… şi oleacă cheful nu era aşa de aprins… Înainta noastră era Ştefan cu Kevin cu direcţia Ascuţit… în urmă Delia cu Akos spre aerian şi Ascuţit… poteca din direcţia noastră avea vreo 2 poduri şi un podeţ improvizat din buşteni… noi am făcut stânga după ele… şi am început să ne tragem de rădăcini în sus spre Sanşil – încălzire de alpiniadă… Ilieşu şi cu Eci ne-au ajuns dar ei au zburat la Suspendat… apoi s-au teleportat în Csipkes, noi fiind încă în Sanşil…

Poze de pe trasee nu am făcut deoarece… cerul mocănesc nu mă inspira să trag în chip peisajul… După Sanşil am coborât pe grohotiş la traseul Grotelor cu tunel… unde când îmi veni rândul la cea de-a doua lungime…a început ploaia…coarda venea greu deoarece începea să fie tot mai udă… fiind şi traverseu întreaga lungime… mulţi sfinţi au auzit cei care erau pe creasta Sanţil în paralel… era stilul ăla de a-şi trage 5m de coardă pe care o şi cu dinţii şi urci până când se termină ce ai strâns… iar dacă mai ai nevoie şi ai o poziţie bună repeţi mişcarea – dacă nu – descaţeri până ai o poziţie bună…

Mulţumită staţiilor walkie-talkie… eram în temă cu ce se întâmpla pe ceilalţi pereţi…

Finally în tunel… am stat de ploaie şi am ciugulit oleacă de ciocolată în continuare ascultând dacă se va opri concursul sau nu… răspunsul a fost (discuţie între arbitrii-organizatori)… ”Staţi de ploaie şi vedem apoi care ce face!” Concursul a făcut o mică pauză pe durata ploii… după care fiecare şi-a văzut de ce şi-a propus… am trecut prin tunel… şi am fost văzute în sfârşit de arbitrii dar care nu vedeau numărul de participare… dar ulterior prin staţie au zis… ”cele care s-au pierdut la rapel”, nu era aşa…

Vedere din ieşirea din tunel :D şi… Ză team - Iegăritzele după cele 2 rapeluri… am ajuns în potecă şi am constatat ca vremea se schimbase, iar vântul sus uscase pereţii… şi ideea Cătălinei fu să facem un traseu obligatoriu dintre cele două – Suspendat şi Creasta frumoasă – pentru a dormi liniştite deoarece nu se ştia duminică ce vreme urma să fie, doar una cu 80% ploaie :D… şi duse am fost… cucerit-am şi Creasta frumoasă… şi fuga înapoi spre capătul cheilor să trecem linia de sosire la timp… înainte de 18:00… normal… că numai Aghi - ţigan la mal o putut să alunece şi să îşi învineţească genunchiul… dar avurăm 80 de puncte şi traseul obligatoriu…

Lume cunoscută la sosire… şi un nou membru al cheilor… Patrocle o bomboană de căţeluş limuzină…

Hm… m-am gândit că ar fi bine să mă mut pe partea cu concursu’ şi după vreo 7 telefoane de iritat persoane… Matei şi cu Gabi care fuseseră sus în Grota Ungurească au venit cu mine… pe potecă… spre a ne strânge casa… pentru a ne muta…

Cu chiu cu vai ne-am urnit cu Tzutzi la ocolit prin Turda, apoi reclădit cort… oleacă de papa şi o bere, după care somn… pana pe la 3 când s-a hotărât cerul a-şi cerne ploaia peste noi… dar nu ploaie obişnuită de toamnă, una din aia torenţială… cu picuri mari care căzând pe folia cortului… era ca un tren marfar care pe creier te calcă fără oprire…

Cortu’ Nootka Dizzy de 6 ani a rezistat eroic… la fel şi ploaia până pe la ora 9 când a dat semne de transformare în ploaie mocănească…

După o masă copioasă… o cafea şi 2 felii de pâine cu icre… Cătălina mă chemă la reechipare… şi la stabilirea traseului… care spre oroarea mea… era aproape de intrarea din cealaltă parte… tipul fiind unul mai scurt decât cel din ziua precedentă, de doar 4 ore… s-a ales traseul Grota Lu’ Hili… am ales acest traseu deoarece ploaie îşi făcuse de cap ici colo şi am crezut că unele trasee mai apropiate dar cu punctaje mai mici, ar fi fost ude…

Şi Hili fu… adjudecat…

Şi la start… fuga… că ştiam că avem de urcat şi va fi mai încet, din cauza ierbii umede… şi neştiind cum se prezintă traseul nu vroiam să ne trezim cu o supriză de atacat 40 de puncte şi de pierdut 30 sau chiar descalificare în cazul în care nu ajungeam în timpul prevăzut…

Bălăurit’am în sus spre intrarea în traseu… şi început-am eu cu capu’ după vreo 3 tufe de urzci în moacă… iar după o echilibristică pe puţinele prize curate în care mi-am curăţat papucii am intrat în pas… o succesiune de mişcări unde nu am avut deloc încredere în picioare… le simţeam udeeeeeee… dar am trecut… am găsit o regrupare intermediară deşi ar fi trebuit să urc mai sus… habar nu am… faza fu ca mie îmi veni mirobolanta traversare pe răhăţelul de porumbei… reîmprospătat de picurii de ploaie de cu o seară înainte… apoi după regrupare… am filat-o pe Cătălina, trăgând aceeaşi coardă… pe unde am păşit… şi din rozuliul ud, coarda mea prinse şi o tentă mai gălbuie maronie...

Şi ca să fie un traseu integral UD, tot mie îmi ajunse ultima lungime, unde firicele de apă se prelingeau pe stâncă şi singurele prize BUNE erau… smocurile de iarbă…

La final am hotărât să nu facem rapel ci să ieşim la Crucea Sandului de unde să coborâm la sosire… prin spate :D

Ză Iegăritzele Team Ş’am izbăvit întrege… şi mi-a plăcut :D

După predarea fişelor, ne-am schimbat de hainele ude şi am halit ce am meritat – cartofi pai :D treptat ni-i s-a alăturat şi Diana…(cu expresia ”Iar îmi faci poze!!!????) şi echipa Fără cască şi hop câte un concurent… la prima participare :DŞi arhicunoscutul cuceritorul Ciobi sau un Tibi revenit de la postu’ de control…Şi la limită de timp… Ză Picioare Iuţi Team – Delia şi Akosbălăurind pe sus… după ce au Zburat :D … Ştefan şi Kevin au ajuns… peste timp… dar învingători :)… cu toţii au învins vremea… cu toţii au învins monotonia unui weekend sub nori mocăneşti…

Şi ca totul să aibă o finalitate interesantă… concursul surpriză, ca şi anul trecut a avut două categorii… feminin şi masculin. A trebuit să ne reechipăm doar cu hamul… şi coarda, mai exact doar un capăt de coardă ajungea… şi… Domnu’ Doru ne-a zis: ” Dragele mele, sunteţi într-un traseu… vă ţineţi cu o mână de o priză, de fapt e singura voastră priză… şi vedeţi că nodul de asigurare la ham (optul prin urmărire,coada vacii etc) nu e bun… refaceţi-l…cu o mână”

…reamintesc… coarda era cea cu care am cocoţat… cea pe care am târât-o prin Grota vieţii… în afară de o mână se putea folosi orice altceva… respectiv gură, picior sau genunchi… şi START…şi… Puuu… că era gata nodul… apoi a urmat bleah… au râs băieţii… dar proba lor a fost mai dulce… Bulinul cu o mână… o faţă de bulinu’ what??? şi START cel care copiază :D şi campionul :D

...am strâns cortul şi am început a trage lumea în chip... până la premiere :D Şi Patrocle La taifas şi discutat trasee...Delia înainte de plecare la Herculane... El Macho Fără Cască...  Ză Keeper of  The Chei Nea’ Jo Ştefan... serios Matei :D Gabi Cătălina Ză Claw Akos Camelia Titoc şi premierea se apropia... Fumeile încurajate să facă echipă :D No... şi cam atâtea poze am restu’ nu mi-i le trimite lumea :D... dar clasamentul a fost cum a fost... la mixt locul 1 a fost Delia cu Akos şi 2 Iegăritzele, iar la masculin stil clasic nu la liber pe locul 1 a fost Imi cu Paul la prima participare, locul 2 cei 2 şi locul 3 minunata echipă Fără Cască a lui Eci şi Ilieşu...

După premiere fiecare s-a dus pe drumul lui... şi eu am ajuns acasă cu o febră musculară dar nu de la căţărat, ci de la urcat până la trasee şi menţinut echilibru pe poteca uăăăă....

P.S. traiască sponsorii competiţiei... Atta, Emont, Mormota... pe restu îi slăvesc organizatorii :D