Au fost o dată momente când îmi puteam lua 3 zile libere într-o lună lucrată... şi am profitat de asta... Ş’am ales de sfântu’ Andrei să purşedem tri muieri în Rodnei... cu scopul de a face mult visata creastă în prag de iarnă... până nu este zăpadă de avalanşă...
Zis şi făcut... după un tainic sfat cu o miercuri înainte în Heltai... ne-am decis să mergem cu trenul... de cu vineri seara...
În gară consultam harta...Tot în gară... Dexu’ şi cu prietena lui cu gânduri de Rarău... Înainte de plecarea personalului în cauză... am primit un cadou de la cei doi care au deci să rămână încă o noapte acasă... cadoul fiind o apă de foc... Rezultatul...şi obişnuitele poze cu wc-ul... Seara a fost foarte scurtă... oboseala s-a instalat cu mult înaintea începerii turei... gânduri de genu ”i wana go home” erau din ce în ce mai accentuate... Într-un final am ajuns în Rodna, cu noaptea în cap... casa în spate... şi cu oleacă de burniţă... numa bună să îţi taie orice chef... Ş’am început să ne plimbăm prin sat cu harta-n mână şi cu Lilu GPS... şi după găsirea începutului de traseu... pe ruta Capul Beneşului... înglodite până-n gât urcam voiniceşte fără să privim înapoi... apa de foc nu picase bine pe stomacul gol... dar în zare soarele începea să ne surâdă şi moralul să ni-l trezească... Ză tri muieri team... Era un răsărit mult dorit... şi aşteptat în timpul unei scurte pauze de îmbucat... dar plafonul de nori de deasupra... parcă nu vroia să îngăduie soarelui să ne încălzească deplin... Treptat... pe un drum de căruţe înaintam... fără să fugim să doborâm vreun record... eram tri muieri la plimbare... care admiram ce ne înconjura... mai vorbeam la telefon... ne mai prosteam... nai urcam... cate un pic...încă mai vorbeam la telefon... şi tot la telefon... dar peisajul era...de vis... razele soarelui se jucau prin negură şi palide se prefăceau că încălzesc iarba tomnatică şi pregătită de ceva vreme să întâmpine fulgii de zăpadă...
Noi tot la deal... urcam După ceva doline ocolite... şi mers muuuuult... în depărtare se arăta... creasta... acoperită... de zăpadă şi de nori grei, care nici cum nu vroiau să o lase să respire... Privind înapoi... eu oftam... Dar...priveam înainte... işeam de fapt dintr-o comoditate :DVremea părea să nu ţină cu noi... dar am zis... înainte Am exersat stilul de anchilozat... @Lilu style şi modalitate de fluierat cu degetele altuia :D şi... picioarele prindeau ormă după minunaţii mei bocanci... durerea începea să se instaureze... şi după mai muuuulte curbe ce ocoleau doline şi vârfuri false... în depărtare se vedea...Refugiul Călăţele în vocbularul meu... (Pe hartă şi în vorbirea curentă este vorba de Refugiul Curăţel)...
Eram salvată... nu mai aiveam răbdare... vroiam să mă bag în sacul de dormit şi să dorm...
Apropiindu-ne se vedea fum... refugiul era locuit... erau domnii de la Salvamont, în cămpruţa lor pregăteau refugiul pentru un grup de persoane care îşi anunţaseră prezenţa... prezenţă cu a noastră confundată.... până la întrebarea.. ”Vre-un baiat cu voi există?”... NEAAAAAHHHH...
Voioşi că şi femeile sunt cu muntele şi descoperind cât de mică este lumea... cunoscând fiica domnului salvamontist... car ela rândul lui cunoscându-mi şi el şefu’... s-a creat o atmosferă care a îndepărtat neîncrederea şi încertitudinea... astfel noaptea am fost cazate în cel mai comod mod posibil într-un refugiu... cu condiţia ca la plecare să lăsăm curat şi apă în bidon... deoarece exista riscul acoperirii izvorului cu zăpadă... dacă urmă ninsoare...
Am gătit... aproape toată mâncarea :D apoi... somn de amiază... După acel mic somn de frumuseţe... crepusculul... s-a dovedit a fi... descărcare acelor nori grei... care au început să cerne zăpadă... deci.... numai noi 3 în vârf de munte... cand natura se dezlănţuia... la toaletă se mergea în grup... apoi înainte de somn... o altă masă... o cină... La lumina lumânării... Înainte de somn... veşti aiurea din Făgăraş, veşti care ne-au cam tăiat elanul... şi mie una somnul... Dimineaţa ne-a găsit sub un semn mare de întrebare referitor la a continua drumul...sau a ne întoarce... incertitudinea ne-a costat o lălăială la propriu până la orele 12:00 când am hotărât că fie ce vreme o fi noi urcăm(soarele se juca de-a v-ati-ascunselea cu norii) iar peste tot covorul de nea proaspăt aşternut... anunţa friiiigggg.... Am lăsat curat... şi bidonul cu apă plin :D după cele promise pentru găzduirea de 6 stele... MULŢUMIM!!!! Am salutat şi colegul nostru care a ronţăit toată noaptea... şi care pe mine cu somnul iepuresc m-a speriat la un moment dat :D... şi...am plecat spre... Ineu...... cu ceva mici ezitări de orientare femeiesc... dar cu marcaj găsit în cele din urmă... norii nu avea stare... Asistam la un concert... de vis şi pufos... unde valuri mari spumoşi se revărsau mereu peste un tărâm alb... care alocuri îşi arăta colţii... dar nu pentru mult timp...
Mici popasuri... ...acei presupuşi turişti care mă îmbărbătau şi mă făceau să cred că nu suntem singure :D Am ales să ocolim Ineul pe traseul de vară... pe Râpa Coasta Netedă... traseu de vară, iarna cred că este închis din cauza avalanşelor... dar zăpada nu era aşa de mare... deci...am vrut să ajungem mai departe... într-un timp mai rapid...dar ideea de a atinge Şaua Gărgănele (aka Şaua Gărgălau) s-au năruit mai ales dupa întâlnire cu un alt domn Salvamontist si 2 câini... ieşiţi la pozat... care ne-a explicat că pe creastă este vânt... deci prin concluzie şi în Şaua mult visată...
Dupa o altă mică pauză... Ne-am continuat drumul... urmărind spectacolul continuu... Stiluri de hodihnă... Era deja ora 15:00, iar în depărtare soarele era din ce în ce mai palid... şi la orizont... şi fiind şi luna lui decembrie... seara era mai lungă şi mai rapidă... am hotărât să campăm... lângă îzvorul care curgea... aceasta pentru a nu topi zăpadă... şi ne-am amenajat culcuşul :D... casa... mai exact.... cu verandă spre apus... După amenajarea lăcaşului de cult... am început să gătim... Cina a avut loc cu perdelele date la o parte... şi priveliştea apusului... perfect anunţa....frig :D Frigul era vestiti şi de luna plină care răsărea din colţul opus... Strategia somnului: eu la mijloc :D – scuza fiind sacul de dormit al cărui confort era la –5 spre deosebire de cel al celor 2 fumei... care il aveau la –10. Mie mi-a fost cel mai bine :D Dimineaţa ne-a găsit... târziu... din nou :D... psihicul aştepta soarele... care de după Ineu s-a arătat... şi ne-a călăuzit pe tot drumul... După un drum pe care nu l-am simţit deloc... obositor, deoarece vântul mă bătea mereu şi nu mă lăsa să mă opresc... de frica frigului... mers care l-am făcut să fie constant şi care să facă fetele să nu trebuiască să astept mult după mine... dar nici eu când le ajungeam să nu fiu nevoită să mă odihnesc...
Într-un final... traversând creasta... am ajuns într-un final pe Vf. Gârgău (care în limbajul actual este Vf.Gărgălău)... cu privire spre... înapoi... şi înainte...unde vroiam... Scoborâre spre Şaua vieţii :D cu Pietrosul în fundal... RESTANŢĂ Peisaj.. Şi pentru a ajunge în staţiunea Borşa... Lilu ne-a arătat o scurtătură...eu am numit-o ”Jneapăn-trosc-în-cap-să-cad”... un picior de plai... abrupt şi semi-acoperit cu zăpadă... şi ca să fie interesant era plin de jnepeni... o ultimă privire spre RESTANŢĂ şi la vale... traseu unde... da... în cap am ajuns şi rucsacu peste mine... de ce?... din cauza jnepenilor... jos...civilizatie si de pe bancuţa de la telescaun ...în drepta dealul jnepeniş... de pe care s-a coborât şi nu se mai termina... ... şi din nou la vale pe o pârtie cu pământ îngheţat şi bocanci de iarna.... coborâre în grabă să prindem microbuz... şi ulterior tren direct spre Cluj... ajunse la timp.... de Sf.Andrei... adik Sfântu’ Aghiutză ...ză end
2 comentarii:
Superbe poze
Superbe poze
Trimiteți un comentariu