Visam un Ascuţit... de mai bine de jumătate de an... la fel visa şi Gabi... şi în weekendul dinainte de Ză Great Concediu... ne-am teleportat cu Zoly cu tot în chei... după un studiu zilnic al vremii... sâmbătă se arăta o zi perfectă... Ne-am sortat echipamentu... şi pe Zoly l-am părăsit pe terasă...
Am mers pe malul Hăşdatelui... păşeam ca într-un vis... poteca era goală, doar sursurul apei învolburate după atâtea ploi se auzea... ajunşi pe platoul Şcolii Turdene parcă totul s-a sălbăticit... unde erau toţi căţărătorii??... erau la Rarău... dar nu se pune... cheile erau goale :D Se anunţa ziua perfectă de cocoţ... pe via ferrata... şi la capăt Ză Ascuţit s’arată... cu o echipă de 3 în faţă... nu mai conta că trebuia să aşteptăm... era o zi prea frumoasă... şi prea perfectă să nu o savurăm, plus că am descoperit că există coardă mai roz decât a mea şi a lui Gabi :D în continuare peisajul era diferit... cred că faptul că podurile luate de viitură nu fuseseră încă refăcute... a ţinut turiştii departe :D... vântul adia destul de tare şi se juca cu un strat subţirel de nori... l-am numit
Cerul cu nori în Stil de Păpădie... Peretele Aerian... Gabi aşteptând... Flora din zonă... cu zmeoaice deja dispărute :D dar rude apropiate ca aspect... şi un Sanşil în fundal... poze IoLaBazăDeAscuţit Înfometată am atentat la un sandwich de-al lui Gabi... Mulţam’ şi... hop la deal cu Gabi cap :D după ce a ajuns în prima regrupare... entuziasmul meu la cât de puternic era la început... brusc s-a terminat când la primul bolovan m-am prelins... pur şi simplu m-am prelins şi am căzut... nu mi-a venit să cred... aşa m-am demoralizat că mi-a trebuit ceva până să ajung în regrupare... cu un brand cât a lu’ Popey... Ajunsă sus, oleacă supărată de prelingere... am privit în spate şi am savurat peisajul ce începea să apară dintr-o altă perspectivă... ne-am gândit şi la Bobby ne-am şi încâlcit... În ceea ce priveşte ordinea şi disciplina. doar Gabi se ocupa :D eu poză IoLaAdouaRegrupare pregătindu-mă de pasul de nedumerire ca şi secund de acu’ un an când Ştefan m-a călăuzit... Landscape cu o poză şi mai de sus, cu o parte din peretele aerian... şi valea Hăşdatelui... asta la o mică oprire cum am ajuns pe creastă... o Veguţa’n depărtare şi înainte stâncă de Ascuţit din regrupare... Hăşdate’n departare... şi Gabi în urcare... pauză de admirat... şi ascuns oleacă de umbră... dar nu pentru mult timp... Fără ordine şi disciplină la picoare :D Peisaj de perspectivă Un next target... într-o zi cu soare... ...pur şi simplu am savurat... tot După lungimea lui Gabi... vedeam în faţă lungimea mea ce va urma... creasta şi în spatele meu... din nou... admirat şi pauză... şi fără să stau pe gânduri... hop la deal, de jos Petre poze ne făcea... am regrupat sub un tavan.. şi pentru că timpul trecea... ultima lungime Gabi a zburat... echilibristică oleacă :D... şi la final o privelişte... mai rară... apoi spre Turda... La terasă... Zoly ne aştepta... să mergem pe Sanşil... pe walkie-talkie se auzea nerăbdarea :DAm ieşit la Cruce... o mică poză înapoi... la ce a fost şi va să fie :D şi la vale...
După un Fanta Madness şi ceva mâncare... fuga iar pe lângă Hăşdate... şi hop la deal la bază de Sanşi... unde spre surprinderea mea... coarda roz era în Suspendat :) dar de data asta... noi eram 3 şi două corzi... ambele roz :D
Gabi s-a dus cap, Zoly secund ...şi până atunci eu făceam poze şi socializam cu cei care se retrăgeau din Suspendat... în depărtare pe Scoala Turdeană... ...Zoly ajungea sus... eu deja eram gata de start :) şi cum m-a luat în coşuleţ... am şi zbughit-o sus... că vroiam tradiţia să se păstreze ca şi în Hans Gora şi să prind apusul de pe creastă... zis şi făcut... nu am mai oprit în regrupare şi am zburat mai sus... cu o privire la învăţăcel şi supraveghetor... şi... sus cu mine... treptat soarele apunea... Cheile se-ntunecau... şi Zoly mă urma... apoi Gabi în viteză ne întrecea... pe creastă el frumos păşea... iar noaptea fain se arăta... frontalele se aprindeau... şi de pe creastă cu bine ieşeam...
Zoly la El Primo Traseo di Lungimi – Sanşil ... după sfatul lui Gâgă retragerea am facut-o prin pădure nu pe grohotişul care ne scotea în poteca de pe lângă Hăşdate... fiind deja întuneric nu avea rost să ne mai sucim picioarele...
Am găsit destul de uşor poteca turistică ce urcă pe dealul din partea opusă crucii Sănduleşti... spre fericirea noastră am găsit un loc de adăpat... după care la vreo 15-20 de minute am ajuns la camping... unde am imbucat ceva... apoi hop înapoi în Cluj...
.... şi a urmat o duminică şi luni cu o febră musculară... de vis...
2 comentarii:
foarte tare... bravo... oameni care stiu sa nu se plictiseasca!
forte fain bravo mai hai la mai mare intodeauna capu sus;cu cat vrei mai mult esti mai motivat trece peste lucruri la care nici macar n-ai visat hai ca se poate
se poate ...........
se poate ................
se poate......................
Trimiteți un comentariu