D'ale mele...: Bițicli… cu antâia până'n vârf…

7:30… sună telefonul… înjur în gând… văd ceva tentative de raze de lumină de răsărit… și răspund… s-a hotărât o tură de bițicli… locația încă nu era certă… deșteptarea însă DA!!!… pe la 9:30 s-a elaborat traseul: în M-ţii Gilăului – Măgura Răcătău-V. Negruţa-Dobrin-Balta-Vidrenii de Sus-Vidrenii de Jos…

nu am apucat să cer pe moment detalii… tehnice de diferență de nivel… la 10:30 prezența obligatorie la Bila.

Am fost nevoită să o părăsesc pe Tzutzi în parcarea de la Bila și să urc în Matizutzu lui Cretzu… și instant m-a pălit nostalgia vremurilor petrecute în Tzutzu Matizutzu pe când învățam să conduc…

Dar înainte de plecare… Dragoș a încălecat-o pe Tzutzi… puțini au ocazia… Am încărcat armăsarii și am zburat spre Florești de unde l-am pescuit pe Adi Pitbullu’… și așa Matizutzu lu’ Cretzu… avea ceva ce nu am văzut niciodată…muuuulte biciclete în spinare…

…și privindu-l pe Cretzu cum conduce… la Furia mică Roșie a lu’ mama m-am gândit cu nostalgie…dar să revenim la prezent…

Participanții:

Adi Frățiorul MicDaniel FiulDragoșAlinaCretzu’Marian Le JipiesAdi Le Pitbullși subsemnata Aghiutză aka BroscuțaȚestoasăVerde

Ș’am lăsat mașinile… undeva prin Răcătău… eram atât de entuziasmată… deși era a doua tură de biță … în timpul primei ture mi-a fost frică… mi-a plăcut… a existat ceva microb acolo care m-a făcut să fiu atrasă ca un magnet de această ocazie… pe care am acceptat-o fără să dau înapoi…

Acum dacă stau să analizez parcursul unei turei… are două părți intitulate:

Partea I - dealu’ vieții ”Ai de vița mea ce bagă aștia!!!Oare o să mă țin până la capăt de ei!!!Ei de ce nu behăaie la deal???Ei de ce merg mai repede…???Woai da’ lungă e urcarea asta, mai e mult???”

Partea II – coborârea vieții ”No… am belit $%^$…cum dracu merg ăștia cu viteză la vale peste bolochietroaiele alea??Cum naiba de au viteză așa mare…trec ca trenu’ pe lângă mine???Oare ajung întreagă jos fără să-mi rup gâtu’???”

Între aceste două părți apare și curba de nivel care sună ”Ahhhhhh…. ce bine e… poze… poze”

Ca să trecem la prezentul zile de duminică… asfalt… ușor… frumos… Aghiutză rezistă …la sfârșitul asfaltului un sătean ne-a urat un drum bun…că știa că urma să fie lung… Marian La Jipies îmi explică așa frumos… pe hartă zona pe unde vom urca și apoi amplifică vorba ”și aveeeeem de urcat!!!!„ michiduță cum sunt nu l-am băgat în seamă deoarece în cap aveam setat atât eu cât și Alina o modalitate de a fi oleacă nu chiar în ritm cu băieții, dar să fim mai concomitenți…(în continuare mă mir cum merg ei mai repede) ideea era să încercăm să nu stea după noi… și chiar nu m-am gândit la distanța care urma să fie… dar aceasta se vede din faptul că poze nu am făcut doar câteva de umplutură cu săpuniera… restul pozelor sunt d’ale lui Marian care și adus hodoronc troncul și nu a regretat…

Ș’am început urcarea… înterminabilă…Parcursul drumului pietruit era înviorat de Pârâul Negruța…Din loc în loc băieții fruntași mai făceau câte un popas… în așteptarea noastră… behăind apucam să ne tragem sufletu’ după care continuam urcarea… coniferele erau deoparte și de cealaltă a drumului ceea ce făcea să fie interminabil… dar după un cătun din apropierea Dobrinului, la final de putere în picioare, priveliștea se arăta într-un final…

vederea îmi dădea aripi… și speram ca după 3 curbe să ajung pe platou… dar din 3 curbe s-au făcut 13 până la final…unde… cum am ajuns… direct în iarbă m-am aruncat…spre amuzamentu’ băieților… Poză de grup… cu umbra Fotografului… Și pauzăăăăăă…. nu prea lungă din păcate și poze cu bălți …și partea cu o coborâre și ”curbă de nivel” cu peisaje și cu admirat… mai pe scurt satisfacția unei urcări crâncene……bike atack Ș’am coborât din cătun în cătun… întâlnind chestii mecanice d’ale băieților pasiuni…pasiuni doar d’ale lor… … și la valeeeeee … și poze cu Pejoulși un mic popas pentru a-l admira pe Cretzu……și din Vidrenii de Sus am coborât spre Vidrenii de Jos unde am mai făcut un mic popas până la apus… popas de liniște… unde Marian a aliniat 2 băieți la pozat, copii care jucau fotbal…Cretzu și-a reluat activitatea de Călărit hopuri spre bucuria fotografului care se juca cu panning-ul..… iar eu m-am apucat să fac duble spre mirarea lumii care credea că glumesc când îi ziceam că VREAU LA FOTBAL!!!Parcă nu mai vroiam să plecăm… era un apus cu o lumină caldă de care Marian a profitat din plin…și pentru momente de genu regreți că ai o săpunieră cu tine… Felicitări pentru poze!!! dar ne-a tras și pe noi în chip la apus…A urmat o coborâre hardcore… pentru mine… dar așa încet învăț câte ceva la fiecare ieșire, de data asta am învățat să las de frâne înainte de o piatră mai mare peste care vreau să trec… dacă sunt în pantă…