Plimbare pe la Munte Le Mare…

…în Cluj era ceață… Jipiesu’ era plecat din localitate…deci eu trebuia să vin cu ideile…grea povară!!!Am cerut sfaturi ici colo dar până la urmă tot harta Gilăului o luai la bord… am zis hai ca bătrânii la o plimbare până pe Muntele Mare… era mare nu de alta…Până după Luna de Sus era o ceață a Someșului făcătură… apoi dintr-o dată…Eram curioasă de viitoarele pârtii cam aproximativ unde se vor situa… pe hartă :D

Până la stațiunea Băișoara mai fusesem de nenumărate ori dar mi-i s-a explicat de un drum care face stânga înainte sa ajung la parcarea pârtiei obișnuite… am prins urma unor mașini și am oprit exact in dreptul intersecției și am întrebat 2 bicicliști (care mi-au făcut oleacă dor de weekendul trecut)… ufff i-o trebuit la Jipies să se îmbolnăvească :((

Într-un final am ajuns cu Tzutzi numa bine în cantonu’ muncitorilor de la pârtie… și telescaunul funcționa… a se observa că am parcat-o pe drăguța mea lângă recepție :D…nu era o tură cum sunt cele pe marcaje… drumul poate fii ușor adăugat pe harta rutieră a Munților Apuseni… nu mai este nimic sfânt… cam jumătate de drum pare ca după un război… dar e un traseu foarte oki de biță… am încercat să surprind doar porțiunile mai colorate și neatinse de mâna omului, poienițe prin care șinele de buldozer sau cum s-o fi numind acea aparatură le-a ocolit… motivul: cred că terenul era prea mlăștinos.Printre firicelele de iarbă uscată… se ascundeau mici pârâiașe limpezi…:)și ca niște copii ne bucuram de o pajiște care era înconjurată de un drum…și din nou… Motivul Bălții – încerc eu să-l dibuiescși al Izvorului…Drumul…Contrastul…Echilibrul……era o plimbare……până sus… pe un platou… mult mai înalt ca și Cheile Turzii, Bedeleu, Piatra Secuiului sau Scărița Belioara… era o oră de geografie :)După porțiunea 50 de m garduri de ghemotoc de brusture ocoliș în mușchi îmbibat în apă sus pe platou… mici accidente :Dne-am cocoțat pe niște pietre… Cântătoare că așa scria pe hartă… și ne-am apucat să descifrăm dealurile cu stânci pe care le observăm… era de înțeles că părul blond al meu din cap este scuza faptului că pentru mine Bedeleul cel Lung era o Belioară care nici măcar nu își arăta abruptul… dar acasă trăiască Google Earth și ce-a de-a treia dimensiune…Dar Cheile Turzii le-am recunoscut… și marea de nori din spate…aici nu ne-am mai bătut capu’ nici măcar direcția nu ne-a interesat…Întoarcerea a fost pe același drum… Cosaș Style Treptat soarele apunea în spatele nostru… Muntele Mare îl obstrucționa, de pe Bedeleu nu…La fel și Vârful Buscat… viitor loc de skiat Mai aveam ceva de mers… dar peisajul ne-a înviorat… și nu mai simțeam defel frigul nopții senine ce urma a se lăsa peste noi… iar pe când ajungeam la Tzutzi dintre brazi luna răsare…It was a chill day for science…